Citat:
În prealabil postat de costel
Tare greu de inteles imi este episodul in care Isaac, ajuns la batranete, doreste sa-i dea binecuvantarea sa lui Isav. Inselat de Iacov, nu o mai primeste Isav, ci Iacob. Pentru Isav, tatal nu mai are decat o consolare modesta, aceea de a se elibera oricand de sub stapanirea fratelui sau. Poate explica cineva sensul acestei binecuvantari irevocabile?
|
Eu cred ca Dumnezeu a vrut sa-l binecuvinteze pe Iacob. In acest episod, Isaac se supune voii divine, chiar fara sa stie. Pentru ca, in esenta, Dumnezeu da binecuvantari, nu omul.
In plus, Isav si-a nesocotit dreptul de "intai-nascut" si i l-a vandut lui Iacob. Asa ca pierderea binecuvantarii e o consecinta a faptei lui.