[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Mihailc

Prietene Trices
Deşi n-am dormit de 36 de ore o să încerc să mă concentrez pe claritate, întrucât observ că una scriu aici şi tu alta înţelegi, de parca am vorbi limbi diferite.
Eu nu opun Biserica Scripturilor, e aiuritoare interpretarea asta. Faptul pe care-l afirm, nu eu ci Biserica Apostolică Nedespărţită, este că Scripturile sunt lucrarea Bisericii sub inspiraţia Duhului Sfânt. Prin urmare vorbim de o ierarhie că la Cinzecime Domnul a instituit Biserica nu a lansat o colecţie de scrieri. Până la validarea Bisericii, scrierile pe care astăzi le cunoaştem sub numele de Biblie sau Sfânta Scriptură erau nişte scrisori, istorisiri, profeţii care circulau în popor în variante diverse, copiate şi răscopiate, unde să mai punem că împreună cu ele circulau o mulţime de alte scrieri contaminate cu exagerări, mistificări, distorsionări şi care au fost lăsate pe dinafara canonului scripturistic. Am făcut aceast excurs pentru a arăta că aceiaşi Biserică sub inspiraţie divină, a născut şi icoana, căreia i-a stabilit canoane ca să nu derapeze în idolatrie. Din păcate, observ că discursul detractorilor icoanei nu se ridică deasupra clişeelor primului iconoclasm, zdrobite nu numai sinodal dar şi prin argumente cu un înalt conţinut teologic de către personalităţi de anvergura Sf. Teodor Studitul sau Sf. Ioan Damaschin.

Nu vi se pare cam abruptă trecerea aceasta de la Scriptură-produsul Bisericii [Ortodoxe bien sûr] la icoană? Unde este validarea făcută de Hristos icoanei, aşa cum este ea prezentă cu privire la scrierile veterotestamentare?

În prealabil postat de Mihailc

Păi credeam că ai aflat de monahism , are aproape două milenii vechime.

E bine şi aşa. Înseamnă că poporul ortodox va merge în Paradis prin reprezentanţii ei de marcă: monahii.