,,Toti oamenii,fara deosebire,suntem in aceeasi vreme si fiii oamenilor,si fiii lui Dumnezeu(Ioan1,12-13),adica dupa trup suntem fapturi pamantesti,iar dupa duh fapturi ceresti;care insa petrecem pe pamant o vreme si iarasi la Dumnezeu ne intoarcem si ajungem iar Acasa!Fericit este cine se intoarce de bunavoie!Unii insa nu se mai intorc...Sunt cei ce asculta de vraja vrajmasa care-i scoate din cale si cu pofte pieritoare ii incalceste in lume.Vraja aceea a pacatului cu vremea le slabeste mintea si de asa fel le-o intoarce incat ajung sa zica binelui rau si raului bine,din fiii lui Dumnezeu facandu-se vrajmasii lui Dumnezeu.Vremea li se gata,lumina mintii li se stinge si asa ii prinde noaptea(Ioan9,4)-moartea-ramasi rataciti de Dumnezeu si neintorsi Acasa.Aici e toata drama omului cazut intre talhari,pe cand se pogora din Ierusalim in Ierihon,adica a lui Adam,cu toti urmasii,parasind raiul pt. lumea aceasta.Dar s-a pogorat din ceruri Samarineanul milostiv.El e cel ce ne-a facut datori sa stim ce suntem,cine ni-s parintii,de unde venim,ce-i cu noi pe aici si,intr-o lume cu viclene primejdii,cum sa ne purtam,cine ne cheama Acasa si cine ne intinde momelele.Ca de la carma mintii atarna incotro pornim si unde ajungem.Calea mantuirii e chiar Cararea pe care a mers Dumnezeu Insusi ca om adevarat,facandu-ni-se pilda intru toate si dandu-ne indrazneala.Pe cararea mantuirii merg insa doua feluri de calatori,caci de atunci un tovaras nevazut si bun merge cu noi,cu fiecare,in toate zilele,cu fiecare rand de oameni,pana la sfarsitul veacului.(Matei 28,20)''