Cei ce fericesc gLumea jertfindu-se pentru ea ca niște victime ieșite din minți pretențioase, fericitorii gLumii n-or să învie și nu vor crede până ce nu vor gusta din moarte și din mânia Domnului, căci doar este scris și la Apocalipsă că după toate mâniile revărsate de îngerii Tatălui peste fiii oamenilor, ei tot nu se vor pocăi...
Deci e scris și acolo că nu vor învia nici după revărsarea mâniei peste ei și nu vor abandona slujirea jignidoliceașcă de
cafea pentru muncile deșarte ale slavei deșarte de la oameni, și nu vor voi ca să nu se mai închine poftelor lor găunoase și cârtitoare din pătimășia pasională a slujirii idole
știi să furi și să minți, pofte absurde de piatră și lemn și pământ și ce știu eu ce născoceli pe care le continuă la nesfârșit cu extaz lacom... a-berea cea mai rea a întietății în a face rău Domnului.
Astfel că nu este nici o mirare că toți rămîn nepăsători la a face efortul de ascultare spre a ieși din poftele năpăsărilor ca să învie în Domnul... Deci se știa de acum 2000 de ani de neputința asta prefăcută cu milă mare de gLumea lor, gLumea poftelor rele a patimilor care cer mereu în ei fericirea de a le resatisface.
Învierea este în trăirea Curată... căci un trup dacă va învia și este plin de patimi nu-i rămîne decât să moara ca mai înainte dacă nu vrea nici după aia să vină după Domnul... deci ce folos le va fi ca să învie dacă or să moară și mai amarnic... acum în cunoștiință de cauză dar și mai tari la cerbicea roții molarului?
Deci vor învia mai înainte sfinții și drepții, iar noi cei care v-om fi rămas în viață ne vom înălța în nori și pururea vom fi cu Domnul. Amin.