[mariamargareta]

283. Comentariu la cuvântul pucios din 4-12-2010 (II)




Două luni mai târziu se lansează o nouă modificare de sensuri: trâmbiţarea “celui de-al şaptelea înger” este expresia auzită a lucrării a două entităţi sfinte (o Persoană divină şi o Lucrare a Sa, personalizată), care “lucrează” la Pucioasa într-o perfectă armonie sinergică: Domnul şi “Cuvântul” Său care este glasul auzit la Pucioasa. Din nou se proclamă sfârşitul tuturor lucrărilor omeneşti şi a tainelor dumnezeieşti:

“O, fii ai oamenilor, auziţi! Cuvântul Meu de azi este numit în Scripturi al şaptelea înger, Eu şi cuvântul Meu. […] Am trimis peste voi şi ultima strigare, glasul celui de al şaptelea înger, cuvântul Meu cel de azi, slujit de îngeri. Auziţi ce a spus Cuvântul: toate sfârşitu-s-au!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 21-11-1998)

Peste încă trei luni paradigma trâmbiţării “celui de-al şaptelea înger” se modifică radical: doar “Domnul” trâmbiţează la Pucioasa în mare taină, acoperit fiind de fiinţa cea transparentă a îngerului, iar îngerul este trâmbiţa Lui, adică instrumentul pasiv prin care are loc lucrarea de trâmbiţare a Domnului. Odată cu trâmbiţarea se declanşează Judecata cea Mare, prin deschiderea cărţii judecăţii făpturii:

“Îngerul Meu cel fără de trup M-a acoperit mereu când lucram lucrarea Tatălui înaintea omului, înaintea lui Israel, aşa cum astăzi stă iar între Mine şi cei ce primesc cuvântul Meu, că este îngerul Meu din care Eu, Domnul, sun peste pământ trâmbiţa a şaptea, după cum este scris în Scripturi de trâmbiţarea celui de al şaptelea înger pentru deschiderea cărţii judecăţii.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 14-2-1999)

Doar o zi mai târziu, şi subiectul trâmbiţării se schimbă din nou: nu Domnul trâmbiţează, ci însuşi îngerul Domnului cel fără de trup este cel care va suna. În unul şi acelaşi text se operează cu o manevră gramaticală subtilă de trecere de la timpul prezent (îngerul sună…) la timpul viitor (îngerul va suna…). Ca şi când ceva nu este gata sau nu a fost suficient de bine pregătit, atât “trâmbiţarea”, cât şi “oprirea cursului lucrărilor şi a tainelor” este comutată aşadar din nou, fără nici o explicaţie, de la timpul prezent, la o dată incertă aparţinând de timpul viitor (“toate se vor opri…” atunci când “…îngerul…va suna”):

“Iată, toate se vor opri la trâmbiţa Mea cea de apoi, care este îngerul Meu, cel de al şaptelea înger care sună. […] Toate se vor opri la trâmbiţa cea de apoi, care este îngerul Meu, cel de al şaptelea înger care va suna.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 15-2-1999)

Anul 2000 vine cu o nouă inconsecvenţă majoră. Dacă în anul 1999 se făcea o proiecţie referitoare la o lucrare viitoare de trâmbiţare a îngerului, iată că acum se vorbeşte despre lucrarea de trâmbiţare a îngerului la timpul trecut! Mai precis, se pretinde că anul 1995 (an în care a fost tipărită prima ediţie a Evangheliei Pucioşeşti intitulată pompos “Cuvântul lui Dumnezeu” este un an de biruinţă, asociat cu trâmbiţarea peste tot pământul a celui de-al şaptelea înger. Acesta anunţă solemn că, după ce a rătăcit 40 de ani prin pustiurile dâmboviţene (între anii 1955 şi 1995), în sfârşit a venit şi este cel de al şaptelea înger şi este Însuşi Domnul, că este Judecător şi că a adus cu El inclusiv promisa biruinţă a cuvântului de înviere a morţilor:

“Eu sunt Cel ce rătăcesc prin pustiul neamului omenesc de mai bine de patruzeci de ani. Timp de patruzeci de ani am lucrat tainic lucrarea învierii făpturii (1955-1995, n.r.) şi am pus mereu la lucru slugi pentru planul venirii Mele cu sfinţii. După patruzeci de ani am ieşit biruind încuietorile în care omul cel mincinos Mă ţine sub tăcere, Mă ţine nevăzut de oameni. Dar am ieşit cu poporul Meu din zilele acestea şi l-am pus să cânte peste pământ cântarea celor răscumpăraţi, cântarea Mea, cuvântul Meu, care cheamă la viaţă pe tot omul, trâmbiţa de înviere, cel de al şaptelea înger, Domnul, Eu şi cartea judecăţii făpturii. Patruzeci de ani am strigat cu cuvântul să iasă omul de sub judecată, să iasă singur, că Eu îi stau în ajutor cu îndemn ceresc. Să iasă i-am spus, că vin Judecător curând, curând. I-am spus, şi apoi am venit ieşind biruitor deasupra cu cuvântul de înviere, căci cuvântul nu se poate lega, şi el umblă adunând sub viţa sa pe cei ce se aleg de partea Mea.
Iată-Mă, am venit!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 1-5-2000)

Dacă până acum prima consemnare concretă privind lucrarea prezentă a trâmbiţării celui de-al şaptelea înger făcea referire la anul 1997, iată că acum data începerii trâmbiţării lui este stabilită foarte precis şi totodată este împinsă uşor înapoi, până la data tipăririi cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” din anul 1995, an pentru care se anunţă o ieşire biruitoare a “trâmbiţei a şaptea” (care este Însuşi “Domnul”, după cum precizează pucioşii). Odată cu această precizare se creează aşadar o ambiguitate severă pentru o perioadă de 15 ani, mai precis între anul 1980 (când ia sfârşit lucrarea de “trâmbiţare” a celei de-a şasea trâmbiţe, despre care pucioşii pretind că a fost Verginica) şi anul 1995, an în care “Domnul a ieşit să trâmbiţeze El Însuşi, biruind încuietorile în care omul cel mincinos Îl ţinea sub tăcere”. Or, în această perioadă de 15 ani pucioşii au îndosariat zeci de “cuvinte” trâmbiţate atât de Maria, (succesoarea de facto a Verginicăi), cât şi de Mihaela, care venise puternic din urmă cu “proorocia” ei, la mare concurenţă cu Maria, începând cu anul 1990. Din acest motiv, numerotarea corectă a “trâmbiţelor apocaliptice de la Pucioasa” ar trebui să fie următoarea:

- a şasea trâmbiţă, Virginia Tudorache, care a “trâmbiţat” între anii 1955 şi 1980;
- între 1980 şi 1982 a fost o scurtă pauză;
- a şaptea trâmbiţă, Maria Tudorache, care a “trâmbiţat” între anii 1982 şi 1994;
- a opta trâmbiţă, Mihaela Tărcuţă, care a “trâmbiţat” între anii 1990 şi 1995, la mare concurenţă cu Maria, cu care a “trâmbiţat” simultan timp de patru ani;
- a noua trâmbiţă, (Însuşi Domnul – sau Cuvântul Lui, sau îngerul Lui – căci pucioşii propun pe rând toate aceste variante), care “trâmbiţează” singură din anul 1995 încoace.