[mariamargareta]

283. Comentariu la cuvântul pucios din 4-12-2010 (IV)


Taina împărăţiei “Dumnezeului” Pucioasei se lucrează acum în toţi cei veniţi de bunăvoie sau de curiozitate la sărbătorile pucioşeşti, prin lucrarea de propovăduire a liderilor pucioşi:

“Şi acum, aşezaţi-vă să lucraţi taina împărăţiei Mele cu voi în faţa celor ce se vor aduna la sărbătoare.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 13-6-2002)

De altfel, liderii pucioşi sunt singurii pământeni care au fost investiţi “de sus” cu înţelepciunea necesară pentru desfacerea tainei cea pentru sfârşit de timp:

“Eu îţi împlinesc ruga şi le dau celor mici înţelepciunea tainei cea pentru sfârşit de timp şi le spun aşa: v-am dat vouă cerul şi pământul ca să le stăpâniţi pe veci.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 30-6-2002)

Liderii pucioşi, plasaţi confortabil în buncărul subteran de la “Legănuţ”, săpat sub arena Cortului Întâlnirii, sunt îndrituiţi să desfacă peceţile tainei învierii morţilor şi să-i cheme pe morţi la înviere, desfăcând capacul locuinţei morţilor:

“Acum am dat mult şi ceresc ajutor ca să putem pecetlui cu pecete de sfinţenie legănuţul cel din jurul ieslei Sfintei Sfintelor în grădina întâlnirii Mele cu omul, cu cei vii şi cu cei adormiţi, căci acest loc e loc de întâlnire cerească pe pământ, Ierusalime de azi. Iată, te cuprind în desfacere de taină, că Eu pe toate le adun în jurul tău ca să le lucrez. Locuinţa celor adormiţi îşi desface capacul, şi se zoreşte cu multul şi cu fuguţa taina învierii morţilor despre care Eu, Domnul, atât de mult v-am vorbit vouă ca să vă fac pe voi să le spuneţi lor să se scoale, că de-acum e vremea.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 21-11-2002)

Duhul pucios care îşi ia numele “sfântul Ioan Teologul” le reaminteşte însă pucioşilor că de fapt apostolul Ioan este acela care a despecetluit taina cea de la sfârşitul timpului, despre venirea Domnului şi despre învierea morţilor (aparent fără să remarce faptul caraghios că, în acest caz, liderii pucioşi nici n-ar mai avea ce să mai “despecetluiască”):

“Am arătat în mine viaţa care este lumina oamenilor, că eu am fost rodul cuvântului Tău care s-a făcut iubire înăuntrul fiinţei mele, şi ea m-a legănat ca pe un prunc în leagănul ei. Iar când a fost să arăt taina cea de la sfârşitul timpului, despre venirea Ta şi despre învierea morţilor, m-am aşezat înaintea Ta, şi Tu înaintea mea, şi apoi am scris tot ce Tu ai binevoit să se facă cunoscut prin mine.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 21-11-2002)

Duhul pucios care ia numele “sfânta Filoteea” ridică şi el pretenţii: nu liderii pucioşi de pe pământ, ci “duhul Sfintei Filoteea” din cer se va ridica ( desigur, cu îngăduinţa “Domnului”) spre vestirea şi mărturisirea tainei învierii morţilor :

“O, Doamne, Cel slăvit de sfinţi şi de îngeri, Ţi-am slăvit înţelepciunea Ta cea din sfinţii Tăi care Te-au purtat în trupul lor cu împărăţia Ta. Am strigat din Tine la copiii veacului acesta şi le-am spus să se trezească cum se cuvine şi să nu mai păcătuiască aşa, ca cei ce nu au cunoştinţă de Dumnezeu, fiindcă eu le-am spus de Tine, iar trupul meu cel văzut de cei de pe pământ adevereşte că eu am avut înăuntrul meu împărăţia Ta şi că aştept mâna Ta care mă va ridica spre mărturisirea tainei învierii morţilor […]“(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 20-12-2003)

“Domnul” Pucios, în replică, spune că numai El este cel care Îşi face venirea pentru vestirea învierii morţilor, în timp ce liderii pucioşi sunt doar un ecou al acestei vestiri, pe care o reproduc indirect, prin vestirea “Evangheliei de la Pucioasa”, ca nişte călăuze şi învăţători de lege:

“– Eu, Domnul, înconjurat de sfinţi şi de durerea din ei şi de dorul lor după voi, cei de pe pământ care-Mi primiţi venirea Mea cea pentru vestirea împărăţiei cerurilor şi a învierii morţilor […] Cercetaţi pe poporul Meu, că v-am aşezat călăuză a lui spre Mine, şi a Mea spre ei. Fiţi învăţători şi faceţi-vă vreme să învăţaţi pe poporul Meu, căci cel neînvăţat nu învaţă, şi stă în şcoală în zadar. Faceţi şi vestirea Evangheliei împărăţiei Mele, care poartă în ea învierea morţilor […]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 20-12-2003)

Liderii pucioşi reformulează din nou proiecţia tainei învierii făpturii. Ea nu se mai lucrează în prezent la Pucioasa, “acum şi aici”, aşa cum s-a pretins de atâtea ori, ci va fi ultima taină despecetluită, în ultima clipă a viitorului:

“Voi pătrunde pe tot omul cu puterea cuvântului Meu, şi apoi voi lucra sfârşitul tuturor tainelor Mele prin cea din urmă taină: învierea făpturii, după ce voi aduce ziua Mea peste cei necredincioşi, şi ceruri noi şi pământ nou peste cei credincioşi şi sfinţi. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 22-3-2004)

Şase luni mai târziu, liderii pucioşi se răzgândesc din nou. Taina învierii morţilor este “mare taină” şi se învaţă exclusiv de la “Dumnezeul Pucioasei”, care trebuie să aibă şcolari silitori în adepţii pucioşi, ca să lucreze ei (acum, în prezent, nu în viitor!) împreună cu “Domnul” şi cu “Tatăl Lui” taina învierii morţilor:

“Eu, Domnul, […] Învierea este mare taină, iar taina ei trebuie învăţată de la Mine, numai să am şcolari la şcoala învierii omului. […]Fiţi ai Tatălui Meu, copii ai Tatălui, şi Tatăl va purta grijă de voi, căci voi lucraţi cu Mine şi cu Tatăl taina învierii morţilor şi a vieţii veacului ce va să fie şi care este cu cei ce cred ca şi Mine în toate câte Eu am cuvântat cu gura Mea pentru împlinirea lor peste pământ şi peste om.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3-10-2004)

Un an mai târziu se înregistrează o nouă “răzgândire” în ideologia eshatologică a liderilor pucioşi. Contradicţiile temporale pe acest subiect sunt de acum ritmice şi de-a dreptul stridente. De la un an la altul proiecţiile temporale se răstoarnă ca un castel de cărţi de joc. Se ştie spre exemplu că “lucrarea” de la Pucioasa porneşte din anul 1955 şi se întinde pe mai mulţi ani, pe o durată care rămâne neprecizată. În tot acest timp, morţii aşteaptă nerăbdători să fie chemaţi afară din morminte, în viitor, la învierea obştească:

“O, e mare lucrarea Mea din zilele acestea! E tainică şi plină de răbdare spre arătarea slavei ei! Lasă-te răvăşit de tainica ei iubire pentru învierea a toate, poporul Meu. Aşteaptă morţii să-i strig afară aşa cum l-am strigat pe Lazăr dintre morţi şi i-am spus după ce I-am mulţumit Tatălui: "Lazăre, vino afară!".” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 24-4-2005)