[vsovivi]

''Săracele'' ispisisicuţucuţee, au impresia că o să rezolvee bârfelee, dând soluţii la problema frecată, neştiind ele că marele vatematician care le indeamnă la asta e tocmai mîndria întruchipipată... a a-berei şi nu a a-verii, deci moartea le dă buzna prin uşă iar ele cred ca toate credulelele că le-a spart uşa părintele bortodox care cică a venit ca să le laude.

Nu vă faceţi iluzii,

Rabdarea în umilinţe e Calea şi nu rezolvarea, căci orice bârfă se bazează pe o minciună, răsuflată, viceversată şi promovată drept adevăr, dată aşa ca un zvon nevinovat, neştiind fraierul ce-şi pleacă urechea că el trebuie, dacă se îngrijorează, ca să rezolve o problemă... iluzorie... un sofism. Deci mai devreme sau mai târziu va cădea în cea mai negră nepăsare drăcească şi putredă că va crede şi el că totul nu e decât un sofism sofisticat şi se va face pileosof, şi apoi spurcăciosul se va ţine mare, crezând că va scăpa astfel, că îl va descuraca ceilalţi pileozoofi în frunte cu nenia şi tanti grijania căci ăştia se are bine cu ocârmuirea, dar se înşală stimabilabilii amarnic în nepăsarea centrală căci nu este om care să nu se sature de atâtea bârfe nerezolvate la un momentdat... de un munte de bârfe... muntele cel prea înălţat care creşte din pricina ta, deci suflete bea, mănâncă şi te distrează că nu în noaptea asta...

Şi cum se ascunde el, muntele? Aşa:

Bîrfa mică după bârfa mare,
Păcatul mic după păcatul mare,
Pactul mic după pactul mare,
Patul mic după patul mare,
Patima mică după aia mare,
Pofta mică după pofta mare,
Nedreptatea mică după aia mare,
Şi aşa mai departe...

şi între ele şade semează şi biruitoare nepăsarea bine împietrită, fane bolovane, împietrită în mişcarea ei din pricina groazei fricii de nenia şi tanti grijania care te-au ademenit că dacă asculţi de ei or să te servească cu aceiaşi cafia dulce amăruie.

Deci nu mai fiţi mântuiciucur-ioşi că nu faceţi avere bună oricât aţi rezolva voi batematic vortăciunilor gLumei.