[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Si fara har cum ar putea sa existe Sfinte Taine? In primul rand preotii fiind cazuti din har, cum spuneati in primul pasaj, nu mai au nicio putere, sunt ca si laicii.

Confundaţi două noţiuni: validitatea şi liceitatea. Validitatea Sf Taine este independentă de preotul care le săvârşeşte. Chiar dacă el este căzut din har prin schismă, erezie, sau alte feluri de păcate grave pe care le-ar fi făcut, Tainele sunt purtătoare de har care nu de la nevrednicul preot vine, ci de la Dumnezeu. Prin urmare, ceea ce un preot nevrednic ţine în mână după momentul consacrării este Trupul şi Sângele lui Cristos. De aceea, nici nu există caterisire în Biserica catolică. Un preot este "preot în veac". Pentru abateri foarte grave, el poate fi redus la starea laicală, fiind asemenea laicilor cum spune Sf Vasile cel Mare. El nu mai are puterea de a săvârşi Sf Taine în sensul că Biserica îi retrage un mandat. Dacă, totuşi, acel preot redus la starea laicală ar săvârşi vreo liturghie, rezultatul ar fi Sf Prefacere. Pe scurt, ceea ce Biserica poate retrage unui preot este liceitatea şi nu validitatea Sf Taine. Asupra validităţii, Biserica nu are putere de a retrage, aşa după cum nu are putere de a anula o căsătorie, acestea fiind lucruri pe care Biserica Ortodoxă le uită prea adesea. Noi, catolicii, nu avem "deshirotonie" sau "desbotez", din aceleaşi motive pentru care nu avem divorţ.

Aşa*dar, du*pă cum dumnezeiasca pâine cu care se împărtăşesc ortodocşii îi face pe toţi cei ce se îm*păr*tă**şesc de ea un singur trup, tot aşa şi pâinea ere*ticească îi face părtaşi unii cu alţii pe cei ce se împărtăşesc de ea şi îi înfăţişează un sin*gur trup po*trivnic lui Hristos.
Oare nu tot cel ce are părtăşie, adică se îm*părtăşeşte de pâinea otră*vitoare se lea*pădă de Hris*tos, fiind de*parte [de El] şi necuvios, afară numai dacă şi‑a revenit cum*va prin pocăinţă?

Dacă nu ar exista Taine valide, atunci ce sens ar avea aceste teribile cuvinte ale Sf Teodor Studitul ? Cum te poţi otrăvi mâncând pâine şi vin ? Dar acolo este Trupul şi Sângele Domnului, care arde ca otrava pe cei care se apropie cu nevrednicie, grupaţi în adunare ereticească. Acum înţelegeţi, poate, mai bine de ce nouă, catolicilor, ne este strict interzis să ne împărtăşim cu ortodocşii. Dacă am şti că ei mănâncă pâine şi vin, nici o grijă nu am avea. Dar noi ştim că acolo este Cristos, adus pe masă în mod ilicit.

Iar Sfantul Vasile cel Mare nu spune clar ca cei ce s-au rupt nu mai au puterea de a boteza si de a hirotoni?

Vă repetaţi. V-am spus în ce sens cei rupţi nu mai au puterea de a hirotoni. Şi anume, nu în sensul că hirotonia ar fi invalidă, adică în sensul că un om asupra căruia şi-a pus mâinile un episcop schismatic sau eretic nu ar fi preot din pricina caracterului schismatico-eretic al episcopului consacrator. Că ortodocşii înşişi gândesc astfel, ne arată faptul că nici unul din preoţii hirotoniţi de episcopi greco-catolici (adică schismatici din punct de vedere ortodox) nu a fost re-hirotonit după ce a ales să se rupă de Biserica Catolică, îmbrăţişând ortodoxismul. Să nu fi fost la curent PF Iustinian Marina şi toţi cei din Sinodul BOR de atunci (care numai de filocatolicism nu pot fi bănuiţi) asupra acestui punct de vedere al Sf Vasile ? Eu cred că au fost la curent şi i-au dat interpretarea pe care i-o dau şi eu. Acest lucru a fost observat înaintea mea de patriarhul Serghie al Moscovei (alt luptător vajnic contra Bisericii Catolice), care e silit să recunoască un adevăr ortodox astfel:

"Daca noi im*preuna cu teologii duri si incapatanati (so stroghimi tercovnicami) vom spune ca afara de Biserica nu exista nici-o Taina, atunci... iconomia va fi cu totul de ne*inteles: cum poate un om practic nebotezat sa fie socotit ca membru al Bisericii si admis la Tainele ei, chiar pana la Sfanta impartasanie inclusiv. Dezvoltand mai departe aceasta tema, Patriarhul Serghie ajunge la urmatoarea concluzie: "Primind de la Biserica Ortodoxa ceea ce ii lipseste, cel convertit isi pastreaza toate acele Taine valide pe care putea sa-i dea comunitatea lui eterodoxa, adica insasi Biserica prin mijlocul acelei comunitati inca nu cu totul departate de ea... ".

Sfantul Ciprian al Cartaginei spune (...) Oricine ar fi el, el nu este crestin intrucat nu este in Biserica lui Hristos."

Exact din acest motiv, până la Conciliul Vatican II, Biserica catolică a ezitat în a-i numi creştini pe cei din afara Bisericii, aşa cum ar fi ortodocşii, protestanţii etc. Chiar şi după Conciuliul Vatican II, exprimările din actele oficiale ale Bisericii sunt foarte diplomatice. De exemplu, decretul "Unitatis Redintegratio" spune undeva (reproduc din memorie) "cei care se consideră creştini". Adică, acatolicii nu sunt neapărat creştini. Le spunem astfel, fiindcă ei înşişi se consideră astfel. De aceea şi ortodocşilor le spunem acum "ortodocşi" şi nu "cerularieni" ca în documentele din trecut. Cu sensul: dacă ei se consideră dreptcredincioşi, le spunem şi noi astfel. Chestie de diplomaţie: nu costă prea mult să-i spui omului cum îi place. Exact din acelaşi motiv le spunem protestanţilor "creştini", ba chiar şi "evanghelici" dacă vedem că preferă acest termen. Noi nu credem cu adevărat că ei, în credinţa lor, urmează ce scrie în Evanghelie, nici nu credem că actuala credinţă a ortodocşilor este aceea a Sfinţilor Părinţi, că dacă am crede asta, ne-am "converti" a doua zi.