[Marimira]

Dumnezeu iarta, dar nepedepsit nimic nu lasa
Eu ma gandesc ca este corect sa se intample asa, pentru ca noi cerandu-ne iertare poate ne si pocaim...dar este oare pocainta pe masura pacatelor noastre...sigur la un moment dat intelegem ca am gresit, dar oare intelegem si cat de mult am gresit...cat de grav L-am suparat pe Dzeu, pe semenii nostri cat rau ne-am facut noi insine prin acel (acele) pacate?!...pacatele noastre toate se intorc impotriva noastra! In scop mantuitor...indreptator fireste...poate ca noi nu am reusi sa asimilam lectia greselii fara sa ispasim, prin ispasire poate reusim sa dobandim ce nu am reusi altfel...in locul mandriei...smerenie..in locul maniei...rabdare...in locul urii, invidiei, egoismului...mila, intelegere, iubire...
Unii pot accede la aceste daruri dumnezeisti si altfel...dar putini cred! Ceilalti poate nu pot simti dragoste, intelegere, rabdare, smerenie decat simtind pe pielea lor ceea ce le-au facut altora, za zicem!
Mantuitorul si Maicuta Sa cea sfanta sa ne intareasca pe calea aceasta a dobandirii intelegerii duhovnicesti!