[vsovivi]

Adică unii învaţă să se înalţe pe ei înşişi prin ştiinţa ştiinţifică, dându-se victimă vrednică prin minciuni compătimitoare şi văzând starea jalnic de dureroasă a pretenţiilor ieşite din minţi, de frică, plângându-şi de milă pentru pofte spurcăcioase ce te îngâmfă şi-ţi plac, acuză pe alţii că cică e vina lor... şi văzând că nu scapă de ei după tot circul şi diversiunea, atunci, cu viclenie inventează arme psihotice şi psiho-e-tron-ice:

-cafea şi ceaiuri spurcăcioase,
-ţigări şi trabuce, droguri, gumă de mestecat
-imagini şi filme cu goliciuni, avansuri şi filaj,
-birturi, baruri, bodegi, fastfooduri, cazinouri, burdelochiuhuluri,
-filme cu bagabonzi, gangsteri, criminali, răzbunători,
-bănci şi bani şi interese materialiste fără nici o jenă, hoţi şi speculanţi egscroci,
-cărţi de bucate şi restaurante şi moteluri pentru delicatesurile desfrânărilor spurcate, babilonul culinar,
-jocuri unde să te descătuşezi şi se continui fără încetarea intenţiile rele sădite de ei
-şcoli şi locuri de muncă unde să înveţi orice afară de adevăr şi cum poţi să te mântui, doar ca să pierzi vremea,
-gLume şi stări distractive ca să nu-ţi mai pese de nimic fiindcă eşti sătul, deci comunităţi ale pierzării.

Şi cu astea îţi intoxică de dimineaţa până seara toate simţurile până ce patima nu ţi-o mai poţi opri ci o primeşti fără oprelişti doar ca să o cunoşti... că cică devi înţelept, şi neputinţa se instalează şi devi rob păcatului, dracool, cu statele şi armatele lui cu tot, armate de duhuri rele.

Vai de înţelepciunea aia, ca să ştii cum e desfrânarea elevantă ca o delicatesă, a-vere spurcăcioasă, căpătată prin săvârşirea păcatului... din mântuiciucuriozitate, cu numele şi cu numărul ei de cod cu tot: 666, că asta e pofta cea rea, răzvrătirea şi mândria, adică te bucuri de răul Domnului pentru fericirea gLumiei, şi pentru cauza asta penibilă şi amară mai târziu eşti capabil chiar să te sacrifici... în deşert, adică în deşertăciunea deşertăciunilor... doar pentru speculaţiile tuturor vortăciunilor de sub soare care or să te aplaude, ca un fel de înălţare, şi apoi de frică, şi dispreţ şi durere, o întorci în acuzare, că musai altul a fost şi e de vină. Dar tu de ce nu ţi-ai păzit grâul din inima ta?