[dianagroza]

wassabi,
Interesant, dar intrebarea asta are inceputul odata cu Adam si Eva. Traiesti cu impresia ca Dumnezeu nu stia din timp ce se va intampla cu acel smochin? Putea sa previna, nu crezi? Dar nu a facut-o, i-a lasat libertatea omului sa aleaga. Si caderea din Rai, dupa cum ne explica Sfantul Cosma Etolianul nu ar fi avut loc daca si-ar fi recunoscut greseala. Adam intrebat daca nu cumva a mancat din smochin a zis "Da, Doamne am mancat, dar nu sunt eu de vina, ci femeia pe care mi-ai dat-o, aceea m-a amagit si am mancat". La fel a raspuns si Eva, ca a amagit-o sarpele. Nu au zis "Am gresit, Dumnezeul meu, am pacatuit Facatorul meu." Acuzand-o pe femeie, il invinovateste insusi pe Dumnezeu pentru ca a facut-o.
Prin Adam si Eva a intrat pacatul in lume, iar plata pentru pacat a fost moartea. Moartea Domnului nostru pe cruce a insemnat eliberarea din pacat prin credinta.

„Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3: 16). Adică: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea oamenilor, care trăia în păcat, încât L-a dat morţii pe unicul Său Fiu, pentru a nu se pierde tot omul cu moartea cea veşnică, ci aceia care cred într-Însul să aibă viaţă veşnică. Este atât de înalt acest adevăr, fraţii mei, pe care îl descriem aşa simplu. Este cu desăvârşire imposibil ca mintea noastră săracă să înţeleagă în toată înălţimea şi adâncimea această realitate dumnezeiască. Cum vom înţelege după adevăr ca pe o stare firească înălţimea crucii? Cum este posibil să-şi imagineze de unul singur omul cel mic cum că tronul şi slava Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu este crucea, care din acea clipă se preface din unealtă de necinste în unealtă de mântuire şi în armă nebiruită împotriva diavolului!

Da. Cel care se afla în cer şi a coborât pe pământ, „Chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, Cel mai Întâi-Născut decât toată zidirea” (Coloseni 1:15), Cel în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9), a fost profeţit cu veacuri întregi înainte de a se urca pe lemnul Crucii pentru a ne mântui pe noi care fusesem otrăviţi cu otrava păcatului.

Cât de clar este şi în acest punct cuvântul lui Dumnezeu şi cât de multe ne arată teologia Bisericii şi istoria autentică, dincolo de fantasme şi rătăciri… „Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului” (Ioan 3:14). Adică: După cum Moise a înălţat şarpele de aramă în pustie, aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, aşa încât cel care crede într-Însul să nu se piardă, ci să trăiască veşnic. " (Arhim. Ioil Konstantaros: Cuvânt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci)

Ei au stat in iad si s-au chinuit cinci mii cinci sute de ani pentru pacat. Pana la venirea Lui Mesia portile Raiului au fost inchise pentru toti, si pentru cei drepti. Dar Domnul s-a milostivit de neamul omenesc si pentru a ne scoate din mainile diavolului s-a rastignit pentru noi. Daca nu s-ar fi rastignit pentru pacatele nostre, noi toti in iad ne-am duce, pentru ca Raiul ar fi ramas inchis in continuare.

Daca Dumnezeu nu ne-ar fi iubit, ne-ar fi sters de mult de pe fata pamantului, si e logic ca poate sa faca orice vrea din moment ce e atotputernic, dar nu vrea moartea pacatosilor ci intoarcerea la credinta.

Tot ce se intampla pe acest pamant si dincolo de el se intampla cu VOIA LUI DUMNEZEU. Noua ne-a dat maini ca sa facem semnul Crucii cu credinta curata si cu evlavie si nu sa luam un cutit si sa ne injunghiem fratele. Ne-a dat picioare sa mergem pe calea cea buna, nu sa mergem si sa facem rau. Dar cand se intampla, fie una, fie alta, se intampla cu voia lui Dumnezeu, El le stie pe toate.

Cand Domnul nostru Iisus Hristos s-a botezat in raul Iordon nu a facut-o pentru ca avea vreun pacat ci ca sa ne arate noua, ticalosii si pacatosii, ce inseamna Sfantul Botez.