Omul meu de rugaciune
Plange-n inima si-mi spune:
"Haide, nu mai adasta
Domnului de a-I urma!"

Eu privesc la el cu jind:
N-am putere sa-l cuprind -
Sunt legata intr-o ata
C-o farama din cea viata

De marunte mangaieri...
Erau multe pana ieri
Legaturile ce-aveam
Cand in lume petreceam.

Astazi, una mi-a ramas:
Scriitorul de pripas...
Ma intampina un gand:
Oare n-o muri curand,

Sa dea locul lui in mine
Omului de rugaciune?...
Scriitorul ce mi-ai dat,
Doamne,-l vreau ingenuncheat,

Sa-Ti aduca el prinos
Toata slova cu folos
Si rostirea sa-si adune
Intr-un strigat: rugaciune!