Citat:
În prealabil postat de Dona_Maya
Mandria de sine..lauda?? ..autoaprecierea??
Modestia este calitatea celor care nu au calitati.
Iar pentru ca nu sunt un patruped,stiu sa ma autocaracterizez adica autoapreciez corect.Daca imi da cu plus,e deranjant?
Ultima oara cand am combatut un sectant,asa in toata splendoarea mea, era sa il arunc pe geam.Aici nu am geam.Deci ma abtin.
|
Lucrurile stau si nu stau tocmai asa,in sensul ca stima de sine nu e tot una cu mandria.
Omul care are stima de sine se accepta pe el insusi asa cum este,fiind constient deopotriva si de calitatile si de defectele sale,cu cele din urma alegand sa lucreze pentru a evolua pe toate planurile.
Intr-adevar,omul,spre deosebire de animal este constient ca ...este constient,insa constienta asta e bine sa se intinda pe toate planurile,nu doar pe cateva de suprafata.
Revenind la stima de sine,ei bine,un om care isi cunoaste propria valoare,dar si slabiciune,nu simte nevoia sa epateze,sa se laude,sa sfideze,pentru ca pur si simplu nu are nevoie de asa ceva.El stie cine este si nu are nevoie de confirmari peste confirmari pentru aceasta.
Doar cei care intr-adevar nu sunt siguri pe ei aleg sa faca acest lucru si tocmai prin asta se tradeaza.
Caracteristica tuturor oamenilor de valoare,valoare spirituala ma refer,este aceea ca sunt smeriti.Iisus,Insusi Fiul LUi DUmnezeu a ales sa spele picioarele ucenicilor sai...oare ce dovada mai mare de smerenie in iubire putem gasi?Caci iubirea nu stie sa se trufeasca,sa arunce sageti catre cei din jur,ea nu face diferente,ea...este si atat si se revarsa asupra tuturor fapturilor neconditionat.Poate parea ceva de domeniul idealului si,totusi,aceasta este iubirea lui Iisus Hristos si acolo va trebui sa ajungem cu totii mai devreme sau mai tarziu.Dar si cand vom ajunge...nu ar putea exista ceva mai minunat pe lumea asta sau cealalta,decat puterea acestei iubiri transformatoare si vindecatoare!