"13. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul.
14. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti.
15. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia?" ( I Corinteni, cap 7)
Eu inteleg altceva din aceste cuvinte. "Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul. "
Si versetul "Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. " spune ca daca cel necredincios, in acest caz sotul vrea sa se desparta, sa o faca, adica daca sotul nu pune problema divortului atunci nu ar trebui sa o faca femeia, pentru ca nu stie sotia daca sotul nu o sa se intoarca la credinta la un moment dat, poate e nevoie de foarte mult timp dar daca sotia nu-si pierde nadejdea, nu se stie ce se intampla pana la urma.
In situatii ca aceasta e greu sa-ti dai cu parerea chiar daca ai trecut prin asa ceva, pentru ca fiecare are puterea lui de a trece peste incercari si fiecare are dreptul sa aleaga cat indura, dar parerea mea e ca totusi sotia ar trebui sa nu renunte daca poate rezista, daca are nadejde in Dumnezeu atunci sa mai aiba rabdare cu sotul pentru ca nu se stie daca el nu se va intoarce la Dumnezeu intr-o zi (pentru ca asta e principala cauza pentru care a ajuns la bautura, faptul ca s-a indepartat de Dumnezeu).
Sa gandim totusi mai departe de lumea aceasta, pentru ca noi nu suntem facuti pentru ea, suntem facuti pentru vesnicie, si mai important e unde si cum ne vom petrece vesnicia decat aceasta viata. Stiu ca de vorbit e usor, fiecare face dupa putinta lui, ce nu putem noi face ne ajuta Dumnezeu daca ne punem nadejdea in El si Ii cerem ajutorul. Dumnezeu vegheaza si vede suferinta si straduinta fiecaruia si nimic nu va ramane nerasplatit.
Spunea cineva ca daca o sa ajunga la 70 de ani si o sa regrete ca si-a irosit intr-un fel viata, o sa fie mai rau. Eu cred ca daca a ajuns la acea varsta si a putut indura, merita respect si admiratie si nu ar trebui sa regrete, ci sa Ii multumeasca Lui Dumnezeu pentru ca i-a dat putere, si nu cred ca ar ramane fara rasplata.
Draga lilia, Dumnezeu sa-ti dea intelepciune sa iei hotararea corecta si sa-ti dea putere sa faci ceea ce e mai bine pentru tine, sotul tau si copilul vostru. Cantareste bine lucrurile si sfatuieste-te cu duhovnicul, prin el ne vorbeste Dumnezeu cel mai bine, asa cred eu.
Doamne ajuta!
Ioana
|