Nu, nu ai fost rau.Ai gandit foarte logic.Ai dreptate.Situatia ar fi fost si mai devastatoare pentru familie daca el ar fi murit.
Dar sa ne fereasca bunul Dumnezeu pe toti sa ajungem in asemenea situatii in care disperarea ia locul ratiunii.E clar ca omul nu a gandit gestul.Ce este insa cu adevarat grav, e ca si-a pierdut credinta,speranta.Acel om nu mai crede in Dumnezeu pentru ca in viziunea lui,Dumnezeu a uitat de el, nu ii ajuta familia, ii lasa sa moara de foame.Desigur ca intre el si Dumnezeu, mai exista cloaca asta politica "de frunte" care pana la urma,daca nu ne omoara,nu ne lasa oricum sa traim !Ei ar putea face ceva.Au si facut: au continuat sedinta in parlament dupa ce a venit Smurdul .Si mi-e teama ca e tot ce au putut sa faca!
Dar ce ne facem cu acest concept care formeaza atei pana la urma?Tot mai des se ridica voci din suferinta care spun ca nu exista Dumnezeu,ca daca ar fi, s-ar indura si de ei.E usor sa stai pe margine la caldurica si sa spui ca sinuciderea nu e justificabila.Nu e, clar ca nu e.Doar Dumnezeu da si ia vietile noastre.Dar cum sa explici unui om aflat intr-o situatie disperata, similara cu cea de azi, SA AIBE RABDARE?Cum poti sa ajuti un om aflat intr-o situatie similara, in aceasta conjunctura sociala actuala,sa depaseasca psihic momentul crizei prin care trece? Ca poate trece de cativa ani prin ea? Suntem oameni,toti avem o limita.Cum am putea sa ajutam aproapele aflat in asemenea situatii, mai mult decat sa ne spunem in gand dupa ce nu mai putem face nimic:"asta a mers direct in iad"...