Citat:
În prealabil postat de andreicozia
Multumesc Anca Ester, pentru efort, este interesant ce spui si felul in care pui problema insa tot nu ma lamureste in privinta semnificatiei acestor oase NE-zdrobite.
Din nou repet,...deci omul-Dumnezeu este facut kiselita, harcea -parcea, insa vezi tu, de oasele lui SA NU VA ATINGETI!!!- Porunceste Domnul! ii bagi o sulita si-i faci inima terci prin rasucire, insa bucatile de calciu numite oase trebuie sa ramina neatinse. Ce bazaconie mai este si asta?
:)))Nu are absolut nici un sens. Cred ca este vorba de o neintelegere a ceea ce s-a intimplat acum 2000 de ani
Cum poate permite Dumnezeu sa-si dea cu dreptul peste stingul. In nici o religie Dumnezeu nu-si face Hara-Kiri, crucificindu-se pe El insusi.
|
Da, este vorba de o neînțelegere, dar ea îți aparține în totalitate. În primul rând nu este vorba de
harachiri, care înseamnă spintecarea voluntară a pântecelui dintr-o neputință a celui care se sinucide de înțelege o altă cale de a-și salva onoarea pătată de încălcarea unor cutume medievale. Or, Hristos nu Și-a făcut harachiri, iar a formula moartea Sa cu expresia "
crucificindu-se pe El insusi" înseamnă a falsifica grosolan istoria. Hristos nu S-a crucificat pe Sine Însuși, ci a fost crucificat de alții care au ales intenționat această metodă de ucidere, tocmai pentru a sublinia că este vorba de un "
mare tâlhar" și "
vrăjmaș al Cezarului".
Din nou este vorba de o îngăduință, o acceptare din partea lui Dumnezeu Tatăl a răutății omului care se răsfrânge până și asupra Fiului Său. Jertfa aduce cu sine răscumpărarea, iar răscumpărarea devine efectivă doar pentru cei care și-o însușesc prin mărturisire, adică prin acceptare personală. Și aici omenirea se separă în două: unii Îl mărturisesc pe Hristos ca fiind o jertfă nevinovată, alții Îl contestă în fel și chip. Primii își apropriază jertfa lui Hristos, iar ceilalți o rejectează ca fiind inutilă sau ridicolă.
A afirma că "
Dumnezeu [este în stare]
sa-si dea cu dreptul peste stingul" este cam același lucru cu a afirma că "
Tatăl l-a omorât pe Fiul" (pentru simplul motiv că nu a intervenit energic ca să împiedice crucificarea Fiului). Dar noi știm cine L-a omorât pe Fiul, și cei care falsifică istoria știu, însă ei tot mai speră (zadarnic) că vor putea să-L incrimineze și în acest mod pe Dumnezeu ca autor al suferinței și al morții.