Multi avem evlavie la Sfantul Nectarie, de exemplu. Dar nu stiu cati am fi in stare sa induram necazurile si ispitele pe care le-a indurat acest ierarh. Pendularea intre saracie extrema si bogatie, intre demnitati ierahice si injosiri datorita ispitelor diavolesti, intre slavire si umilinta nu o poate suporta decat cineva care nu si-a lipit inima de cele materiale, cineva smerit, cineva care este in stare sa se lase in voia lui Dumnezeu. Sfantul Nectarie le-a suportat cu multa rabdare pe toate si a devenit placut lui Dumnezeu. Fiecare ispita avea si un rost tainic, deci era ingaduita de Dumnezeu. Daca ar fi ramas inalt ierarh in Egipt, nu s-ar fi putut ocupa de formarea preotilor si a maicutelor din patria sa.

De multe ori Sfantul Nectarie a dat milostenie ultimii bani, iar Dumnezeu i-a daruit mai multi. Intotdeauna exista si altii mai saraci ca noi. Daca-L avem pe Dumnezeu, chiar daca nu suntem bogati, nu vom muri de foame. Dar daca ne legam inima de cele materiale si nu de Dumnezeu, s-ar putea sa ca El sa se manie pe noi si sa se indeparteze de noi. Iar cand Dumnezeu se indeparteaza putin de noi, vine cel rau cu ganduri netrebnice, iar noi singuri nu mai suntem in stare sa-i opunem rezistenta. Si astfel putem face voia celui rau, cazand in cursele acestuia, in loc sa facem voia lui Dumnezeu.

Prin ispite pe plan material, suntem pusi la incercare. Sa dam slava lui Dumnezeu daca avem ,,painea noastra cea de toate zilele'' pe care am cerut-o in rugaciunea ,, Tatal nostru''. Pacea inimii e mai importanta decat luxul.

Dumnezeu sa ne ajute ca atunci cand vom trece prin incercari mai mari sau mai mici sa nu cadem batjocura diavolilor, ci sa strigam cu tarie dupa ajutor dumnezeiesc si sa credem cu tarie ca vom primi tot ce ne este de folos pentru suflet si pentru trup, nu numai pentru trup.