[mariamargareta]

284. Comentariu la „Cuvântul” pucios din 8-12-2010 (II)


Când şi când, pucioşii mai sunt somaţi de câte un vizitator mai îndrăzneţ ca să demonstreze că la ei vine Însuşi Hristos cel înviat în trup, şi nu vreun duh viclean şi înşelător (aşa cum Hristos Însuşi S-a arătat lui Toma, dovedindu-Se pe Sine că este Cel înviat), dar atunci pucioşii îi arată cartea lor de predici intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” şi-l îndeamnă să “creadă” că această carte este “Hristos” şi să se alăture Bisericii lor de “Nou Ierusalim” şi să primească şi el duhul de la Pucioasa ca să se încuibeze în el, ca să-şi facă duhul încă un locaş măturat şi dereticat pe pământ:

“ […] am fii credincioşi, şi iată-i, Mi-am făcut casă la ei şi cinez cu ei şi Mă las cuvânt pe masa lor şi Mă arăt lor, iar ei Mă arată oamenilor cuvânt, iar cei ce cred în Mine prin ei, se fac şi ei asemenea lor, a celor ce Mă împart cuvânt de facere a omului, ca să creadă omul şi ca să se facă biserică a Mea cel ce Mă primeşte să-l fac al Meu, locaş al Meu pe pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

O altă confuzie abil întreţinută de liderii pucioşi, ca să-i facă Bisericii majoritare o atmosferă defavorabilă, este legată de învierea morţilor. Ei pretind că aşteptarea sterilă din Biserica Tradiţională privind învierea morţilor este împlinită deja, deplin şi spectaculos, prin “Cuvântul” care lucrează în “Biserica Noul Ierusalim”, pe care mai marii Bisericii (BOR) se fac că nu-l aud. Pentru a contracara o eventuală nedumerire a celor care ar putea cu îndeptăţire să reclame că ei n-au văzut nici un mort înviat la Pucioasa, liderii pucioşi “o scaldă” imediat, anunţând că, de fapt, învierea morţilor încă n-a avut loc, dar e pe vine, iar morţii “se pregătesc de înviere”, adică îşi fac bocceluţele căci aud “Cuvântul” de la Pucioasa cum le sună în urechi şi cum le gâdilă în mod plăcut, cu promisiuni deşarte, timpanele duhovniceşti:

“Iată, când pot să le spun, le spun, numai că se fac ei că nu aud, dar Eu sunt Cel ce vin acum şi judec viii şi morţii prin acest cuvânt şi le spun lor că ei spun mereu în biserica lor că aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, iar Eu vin cu ceea ce zic ei că aşteaptă, şi vin cuvânt pe pământ pentru vii şi pentru morţi, căci Tatăl Mă trimite să împlinesc tot ce este scris în Scripturi să împlinesc, şi se pregătesc cei adormiţi de înviere la glasul Meu, pe care ei îl aud […] “ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

Duhul care îşi ia numele “sfânta Ecaterina” îi îmbărbătează “în cuvânt” pe liderii pucioşi cei mici la suflet şi la trup şi-i îndeamnă să fie mari şi curajoşi, căci ei sunt cheia de boltă a Ortodoxiei, mădularele care împlinesc “Biserica de Nou Ierusalim”, ei sunt “proorocii” care vin cu duhul proorociei care lipseşte de aproape 2000 de ani în celelalte Biserici de pe tot pământul, iar această lipsă intolerabilă le ştirbeşte pe ele şi le descalifică definitiv:

“ […] fiţi curajoşi, voi, cei mai mici între cei ce au lucrat până acum rând pe rând Domnului pe pământ, şi fiţi credincioşi cu putere, că nu mai e pe nicăieri între oameni biserică cu mădularele toate în ea, aşa cum a făcut Domnul să fie cu voi, cei credincioşi Lui! “ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

Duhul mai adaugă că înţelepţii lumii nu pricep nimic din “Cuvântul de la Pucioasa” şi de aceea ei sunt nimic, căci nu pricep cum să creadă în Dumnezeul de la Pucioasa:

“Iată, înţelepţii lumii nu sunt nimic faţă în faţă cu cuvântul lui Dumnezeu, care este cu voi mereu, şi care în taină zideşte şi împlineşte, împotriva celor ce nu ştiu să creadă în Dumnezeu aşa cum se cuvine pentru toată lucrarea Lui între oameni.“ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

Duhul dezvăluie apoi taina de la Pucioasa: liderii pucioşi par să fie cei mai mici, dar în realitate ei sunt cei mai mari de pe tot pământul:

“O, mare este pe pământ cel ce mărturiseşte pe Domnul! Aşa mărire a aşezat El peste voi, şi sunteţi cei mai mici, dar şi cei mai mari, căci aţi ştiut şi ştiţi să staţi mici, ca să poată Domnul cu voi, o, fii ai cuvântului Său de azi, căci cei mari, care nu ştiu să se facă mici şi să rămână aşa înaintea Domnului, nu rămân aceia, şi nu ştiu să-L mărturisească pe Domnul cei mari, căci nu ştiu ei înţelepciunea cea de la Domnul pentru cei mici, a cărora este împărăţia lui Dumnezeu, precum este scris.“ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

Îndată, duhul care îşi ia numele “sfânta Ecaterina” vine şi cu o altă dezvăluire şocantă, care răstoarnă o paradigmă îndelung pritocită şi cocoloşită de liderii pucioşi: “Cetatea Noul Ierusalim”, despre care Apocalipsa spune că se va pogorî din cer, nu mai este Templul zidit de pucioşi în anul 1991, ci abia acum se lucrează la ea, în mare taină:

“ […] iar Scriptura grăieşte la sfârşit scrierea ei despre cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, la care Tu, Doamne, atât de tainic lucrezi acum […]“ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

Duhul care îşi ia numele “sfântul Mercurie” îşi dă arama pe faţă, întărâtându-L la mânie şi la răzbunare pe “Dumnezeul” Pucios, împotriva celor care nu vor să creadă în El şi în “Cuvântul” Lui de la Pucioasa:

“ Şi acum Te rog şi eu, varsă mânia Ta peste muntele de necredinţă a oamenilor şi dă-le lor prilejul să Te primească prin acest cuvânt de facere a omului la sfârşit de timp!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)