[mariamargareta]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

[...] a-l considera pe David cam infantil în percepţia lui despre Dumnezeu arată o incredibilă superbie. David a trăit în familiaritatea lui Dumnezeu ceva mai mult decât dv şi am toate motivele să cred că l-a cunoscut mai bine.

Dacă David l-ar fi cunoscut foarte bine pe Dumnezeu nu ar mai fi făcut unele aprecieri care se răsfrâng asupra învăţăturii Lui, şi care acum sunt complet depăşite. Iată una dintre ele:

"Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?
Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani." (Ps.138, 21-22)

Învăţătura creştină este superioară învăţăturii lui David, pentru că propovăduieşte toleranţa, îndelunga răbdare şi, paradoxal, chiar iubirea faţă de vrăjmaşi! Nici vorbă ca să le dorim răul sau moartea, aşa cum apare adesea în psalmi! În plus, nu ni se îngăduie nici măcar să-i judecăm pe vrăjmaşi, ca să cuantificăm mai exact vrăjmăşia lor, calitativ şi cantitativ. În schimb, David este încă tributar în psalmii lui sentimentelor mozaice de "ură desăvârşită".

Psalmii lui David au desigur valoarea lor, chiar şi în cultul creştin, dar înţelegerea lor trebuie să se raporteze permanent la legea cea nouă, nu la cea veche. Altminteri, se vor găsi unii care atunci când vor citi în Psalmul 50 "atunci vor pune pe altarul Tău viţei", se vor considera îndreptăţiţi sau chiar obligaţi să ucidă bovine tinere şi să facă apoi cu ele aşa cum au citit ei că e descrisă acolo percepţia lui David despre Dumnezeu.