Citat:
În prealabil postat de Va_iubesc
Draga Lilia,
Bine ai venit printre noi! Eu sunt cam curioasa din fire, asa ca as dori sa stiu cateva lucruri ca sa pot sa-ti dau parerea mea:
1. Ce calitati crezi ca are sotul tau?
2. Ce defecte crezi ca ai tu? Sau ce defecte observa ceilalti la tine?
3. De ce crezi ca sotul tau considera ca a fost un martir langa tine?
4. Cat comunicati voi?
5. Esti sincera cand ceva nu merge intre voi ca sa-i spui (aici nu ma refer la eternul subiect despre bautura, ci la alte aspecte)?
6. Ce alte defecte are sotul tau pe care le vezi tu?
7. Ce ti-ai dori de la el?
8. Cat sunt de influentate perceptiile tale de faptul ca ai intalnit o alta persoana care te cam pune pe foc?
9. Cum ti-ai manifestat tu iubirea fata de el? Cum l-ai odihnit tu pe el?
10.Cand ti-ai cerut iertare ultima data de la el cand ai gresit cu ceva?
11.De ce spui ca a avea copilul a fost o neatentie?
12.Ce doresti tu de la viata? Ce sens are viata ta?
13.Ce crezi ca ti-ar aduce ipotetic vorbind celalalt barbat?
Cam atat pentru moment. Suficient, nu?! :) Poti sa-mi raspunzi printr-un mesaj privat, iar de nu doresti sa raspunzi, totusi incearca sa-ti raspunzi tie si lui Dumnezeu. Cand adevarul e spus pe jumatate nu mai e adevar, ci minciuna, iar tatal minciunii e diavolul. Sa fii mereu in adevar ca sa fii cu Adevarul vesnic!
Elena
|
Nu am de ce sa nu raspund atata timp cat mi-am facut publica povestea mea de viata, chiar daca nu vroiam, dar am facut-o...asta e!
1. daca stau bine sa ma gandesc, doar ca a contribuit financiar, pentru el a fost suficient...
2. nu cunosc si nu stiu ce vb altii despre mine.
3. el, martir pentru mine? eu ce sa mai zic... ce am fost langa el, persoana pe care a considerat-o sotia lui doar cu numele, ca sa fie si el in rand cu lumea si, din fericire pentru el, am rezistat??
4. comunicare... nici vorba, nu am cu cine, nu accepta asa ceva. Am suferit toata viata mea si din pricina asta.
5. da, dar nu sta la discutie, pleaca si gata.
6. sunt destule: faptul ca e independent fata de mine, cred ca spune totul.
7. sa accepte realitatea pe care nu o vede si comunicarea.
8. faptul ca pot comunica si ca nu bea.
9. sotul a fost parte din mine, chiar si cu viciul pe care il are, sperand ca va renunta odata si-oadata la el, insa el nu a facut sa inteleg ca si el e la fel pentru mine. S-a detasat prin indiferenta pe care a avut-o. Deci a trait si traieste independent de mine in orice pb., nu a fost interesat vreodata de ceea ce mi s-a intamplat in viata, singura m-am zvarcolit in neputinta si mai tarziu m-a ajutat Dumnezeu ca sa trec si peste indiferenta lui.
10. Intotdeauna recunosc cand gresesc, dar daca am dreptate nu accept sa fiu contrazisa. Insa el nu recunoaste nicodata chiar daca nu este asa, ce sa mai ceara iertare, NICIODATA nu l-am auzit, mi-a si zis-o in fata ca nu recunoaste, sa nu pice pe locul 2...
atunci mi-am dat seama ca nu mai am de ce sa mai perpelesc atata timp cat e f orgolios si am luat lucrurile ca atare. Eu insa, intotdeauna ii zic daca e cazul "scuze daca am gresit"
11. pentru ca de atunci bea si nu am vrut, dar daca s-a intamplat a trebuit sa stau sa il cresc asa cum se cuvine si apoi am iubit copilul mai mult decat viata mea.
12. ce sa mai doresc...doar intelegere, am fost si suntem diferiti.
13. am mai spus, comunicare , intelegere in orice.