[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de heaven

Aşadar din cele ce îmi spui tu crezi că altceva este mintea şi altceva este sufletul?
Este o contradicţie în cele ce le spui tu pe de o parte nici un om nu poate deţine Adevărul, El este doar la Dumnezeu, iar pe de alta sufletul tău nu se poate înşela, este infailibil, un fel de papă, deci e un barometru care deţine Adevărul (sau măcar o parte din El).
Deci sufletul tău este Dumnezeu sau o bucată din Dumnezeu, aşadar Dumnezeu este împărţit?
Iar tu preferi ce zice sufletul tău ca un izvor neînşelător de adevăr şi iei sufletul ca înlocuitor al dogmelor, cărţilor şi îl pui mai presus de ce spun alţii, de ce simt alţii în sufletul lor, şi deci pui sufletul tău, bucăţică de Dumnezeu mai presus de sufletele altora, bucăţele de Dumnezeu?
Şi deci noi să credem în ce ne spui tu? Să te facem dogmă? Sau să credem în ce au spus alţii?
Sau să ne certăm la nesfârşit care are dreptate, care are mai mult acces la antrenamentul de a-şi asculta sufletul şi a se asurzi la minte?
Dar asta cam duce la dezbinare, tulburarea de a impune care are dreptate eu sau tu sau el?
Sau duce la o relativizare a Adevărului, neglijându-L doar ca să ne iubim fără a ne certa care este Adevărul şi deci ignorând Adevărul.
Asta duce în final la a neglija pe Dumnezeu şi a nu ne mai închina Lui ca la Adevărul Absolut ci la ceea ce credem noi că este Adevărul, după cum ne spune sufletul nostru.
Asta înseamnă în sfârşit, vai de capul nostru, că ai dori ca de fapt noi să ne închinăm la noi înşine şi în noi să ne punem nădejdea Mântuirii şi să ajungem din nou la idolatrie, aică exact la ceea ce a ispitit Satana pe Eva în Rai să fim dumnezei dar fără Dumnezeu cunoscând prin noi înşine ce este binele şi răul necrezând că numai prin Dumnezeu putem afla asta.
Dar iartă-mă acesta este satanism iar nu creştinism, slăvirea noastră, a sufletului nostru iar nu dreapta slăvire a lui Dumnezeu. Şi eu în veac nu voi dori nimănui să se încreadă mai mult sufletului lui ca unui dumnezeu mincinos şi muritor în loc să se încreadă în Dumnezeului unic, Adevărul cel viu.
Vezi aşadar că în mintea ta care îşi extrage cunoaşterea adevărului din sufletul tău, în loc să caute adevărul în Iisus Hristos, este o amestecare între noţiunile de suflet şi minte, Dumnezeul cel Adevărat - Unul şi dumnezeii omeneşti şi mulţi, mulţi cât de mulţi sunt oamenii fără de Dumnezeul Cel Adevărat.
Este în final vechea capcană a panteismului, că noi toţi formăm pe Dumnezeu. Şi asta înseamnă că nu-L iubeşti pe Dumnezeu crezând că a făcut ceva parşiv: mintea.
Acum descurcă în cele ce ai spus lucrurile acestea. Arată că nu vrei să ne închinăm ţie sau nouă ca lui Dumnezeu ci cu adevărat crezi că Iisus Hristos este Dumnezeu
Ioan 14:6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
Sau poate tu crezi că Dumnezeu a lăsat mai mult adevăr în sufletul tău decât în Sfintele Scripturi?
Şi să nu crezi că ai părăsit dogmele şi cărţile, cele spuse de tine se află cuvânt cu cuvânt, identic, în dogmele şi cărţile hinduismului. Ai lepădat Dogmele şi Cărţile Ortodoxiei de dragul dogmelor şi cărţilor gnosticilor panteişti. Şi chiar dacă nu le-ai citit acolo să şti că dogmele şi cărţile sunt insuflate de duhurile care inspiră pe om şi deci duhul "noii spiritualităţi" (de fapt răutatea cea veche) care însămânţează pe la televizor, prin (Amer)India şi culege roadele prin vămile văzduhului ţi le-a turnat în cugetul tău, sugerând că e gândire originală. Nu e nimic original în această gândire ci este ceva care pe foarte mulţi îi păcăleşte având ca scop ascuns să se bizuie pe ei înşişi, să se hrănească din bătrâna şi vechea momeală mândria, să-şi facă din sufletele lor statui.
În afară de asta eu nu uit ce mi-ai spus mai sus:
"sa stai sa improsti cu noroi pe pagini intregi unul dintre cei mai mari sfinti crestini,pe Francisc de Assisi!Oare ai ajuns tu macar pe jumatate la credinta si trairea acelui om ca sa iti poti permite sa faci asta?E retorica intrebarea,pentru ca adevaratii traitori dau in primul rand dovada de smerenie,ceea ce nu este cazul aici...
Dumnezeu sa te ierte ca nu stii ce faci!"
Dar, cu dragoste iar nu judecându-te că nu trăieşti sau că eşti mândră, de ce lucrezi cu 2 măsuri? De ce nu aplici aceeaşi măsură şi pentru tine, de unde şti că Francisc este sfânt? În ce cărţi şi dogme ai citit acestea? L-ai cunoscut personal? Ai fost cumva prin rai să-l vezi pe acolo căci tu spui că aşa ne lămurim de problemă "L-ai cunoscut pe Francisc de Assisi in persoana"?
De ce împroşti cu noroi pe Sfinţii Apostoli, pe Sfinţii Ierarhi Nicolae, Spiridon, Atanasie, Alexandru, Sfinţii Părinţi de la Sfintele Sinoade Ecum.? Oare ai tu o trăire mai înaltă decât ei, o vedere mai profundă, mai neînşelată decât ei, o simţire şi o gândirea mai adevărată decât ei ca să te bazezi pe tine şi să-i jigneşti pe ei că au idei preconcepute când ne-au descoperit Adevărul Absolut prin dogmele, cărţile, citatele (icoanele sufletelor lor iubitoare) pe care tu atât le dispreţuieşti şi le pui sub sufletul tău şi sub înţelegerea ta, făcându-te pe tine poartă spre Adevăr iar pe ei anulându-i?
Este oare aceasta adevărată trăire "pentru ca adevaratii traitori dau in primul rand dovada de smerenie" este oare aceasta adevărată smerenie să te pui pe tine mai presus de atâţia sfinţi? Nu eşti cumva "siderata cand vad ce teorii care mai de care mai fantasmagorice sunte emise in numele ortodoxiei" emiţând astfel de teorii în numele ortodoxiei?
Pentru că te rog să iei aminte la toate postările mele şi să cercetezi: unde am pus sufletul meu, părerea mea, mai presus de părerea lui Hristos pe care tu îl consideri: "te rog sa ma crezi ca pentru mine crestinismul inseamna in primul rand Iisus Hristos,inainte de orice altceva". Oare te-ai întrebat vreodată ce doreşte Iisus Hristos să consideri tu drept criteriu al Adevărului? L-ai rugat cu sânge să-ţi descopere Adevărul? De ce pui sufletul tău mai presus de Iisus Hristos? Căci în răspunsul tău mi-aş fi dorit să-mi spui nu o părere personală ca să fie părere omenească contra părere omenească. Mi-aş fi dorit să-mi răspunzi ce crezi tu că Iisus Hristos vede prin Adevăr. Unde îl putem afla pe adevăr. Că într-adevăr după cum spui tu "sunt constienta ca si ei au fost oameni,au avut poate greselile lor,iar adevarul absolut se afla doar la Tatal si la Fiul.".
De ce îl excluzi pe Duhul Sfânt? Nu crezi oare că şi El este Dumnezeu? Şi dacă adevărul absolut nu se află la oameni, tu nu eşti om ca să te poţi înşela? Dar oare Dumnezeu nu este Atotputernic ca să poată da la oameni tot adevărul absolut?
Vezi bucuria mea şi draga mea la câtă încâlceală în gândire, la cât paradox şi contradicţii de sine însăşi şi cât întuneric sufletesc duce necredinţa în Sfânta Biserică înlocuită cu credinţa şi nădejdea în om, în tine însuţi?
Cele de mai sus nu sunt ceartă ci ducerea în finalul simţirii, iubirii, cuvântării şi gândirii (adică a chipului lui Dumnezeu în om), a cele ce tu mi le-ai spus sincer şi sunt convins cu dragoste. Dar este o dragoste de tine ce te păcăleşte că e dragoste de mine, nu este dragoste adevărată adică veşnică dacă vrei să mă desparţi de credinţa în Adevărul din Hristos Dumnezeu-omul pentru credinţa în adevărul din sufletul meu sau al tău sau al oricărui om.
Aşadar te rog să nu te simţi jignită prin contrazicere ci să-mi răspunzi mai departe, tot sincer, dar şi cu logica iubirii, cum rezolvi contradicţiile de mai sus luate din părerea ta personală despre Adevăr. Că doar nu ai pretenţia de a lua cele spuse de tine ca pe o prejudecată pe care să nu o gândim şi să nu o simţim în noi ci să o luăm de-a gata şi de-a bună, infailibilă şi corectă. Dacă am lua-o aşa am cădea în cele de care şi tu te fereşti şi anume "ceea ce altii (heaven) ne-au spus ca TREBUIE sa gandim si nu sa traim toate aceste lucruri si sa le trecem prin filtrul sufletului", deşi pentru mine filtrul nu trebuie să fie sufletul meu ci Domnul Hristos.
În final, ca să nu fie prea abstract, îţi dau o pildă cam ce înseamnă în concret să ne purtăm cum ne sfătuieşti tu, (care eşti bine intenţionată dar nelămurită încă, unde putem găsi pe Hristos, Dumnezeu-omul, Adevărul):
Un om mergea pe drum şi nu ştia cum să ajungă acasă. A venit un oarecare şi i-a spus ia-o la dreapta, nu i s-a părut că are dreptate şi atunci a întrebat şi pe altul care i-a zis ia-o la stânga. Nedumerit a întrebat pe altul care i-a spus du-te înapoi iar altul: ia-o repede înainte.
Cu totul confuz şi deznădăjduit omul plângea şi nu ştia ce e de făcut. A trecut un preot şi i-a dat o hartă. El a răspuns: eu nu cred că harta spune adevărul, că nu ştiu cine a scris-o: o fi cel ce a spus la dreapta, cel ce a spus la stânga, cel cu înapoi, cel cu înainte. Şi, obraznic fiind, a strigat lasă-mă în pace mincinosule cu teoriile că numai în hărţi putem găsi drumul. Preotul plîngând în sine pentru el a plecat mai departe cu harta în mână.
Şi ce s-a gîndit bietul rătăcit: "Cel care am cel mai mult interes să ajung acasă şi deci nu vreau să mă înşel, că nu am nici un interes spre a mă înşela, sunt eu. Dar eu neştiind cu mintea calea trebuie să nu mă mai gândesc la ea că m-aş minţi cu mintea mea neştiutoare. Ştiu ce am să fac. Închid ochii şi mă răsucesc pînă ameţesc şi înspre ce direcţie cad leşinat acolo negreşit este drumul cel bun, căci sufletul meu doreşte să ajung acasă, el simte când ameţeşte şi leşină şi deci nu mă poate minţi, căci Însuşi Dumnezeu îi îngăduie ameţeala şi leşinarea ce negreşită în cunoştinţa drumului".
Zis şi făcut. Omul a căzut jos leşinat de atâta învârteală şi zăcând aşa... nici nu şi-a dat seama că l-au mâncat câinii.

Vezi aşadar că mă revărs asupra oamenilor şi deci şi asupra ta cu dragoste NECONDIŢIONATĂ de cele ce le cred ei şi tu, dar în robia cea dulce a libertăţii Adevărului Iisus Hristos cel care a unit în sine de nedesfăcut Adevărul şi Iubirea, dogma şi libertatea inimii.
Îţi pun o altă întrebare: ce este Mântuirea?
Sărbători fericite, cu Hristos!