Se știa de mult că unul dintre cei mai eficienți popularizatori ai teoriei evoluției a plăsmuit cîteva schițe, însă numai recent a fost descoperită amploarea uimitoare a falsului său.
Majoritatea oamenilor au auzit sau au fost învățați că în timpul primelor luni de dezvoltare în uter, embrionul uman trece prin (sau recapitulează) diverse stagii evolutive, cum ar fi etapa în care are branhii ca un pește, coadă ca o maimuță etc.
Nu numai că teoria a fost prezentată generațiilor de studenți biologi/mediciniști ca un fapt, dar a fost de asemenea folosită mulți ani pentru a justifica în mod convingător avortul. Susținătorii avortului pretind că fătul ucis ar fi încă în stadiul de pește sau de maimuță, nedevenind încă o ființă umană.
Această teorie, numită recapitulare embrionară, a fost ferm expusă de Ernst Haeckel la sfîrșitul anilor 1860 pentru a promova teoria evoluției a lui Darwin în Germania, chiar dacă Haeckel nu avea dovezi pentru a-și susține punctul de vedere [1].
Date fabricate
Fiind lipsit de probe, Haeckel a pornit la fabricarea lor. A schimbat fraudulos între ele schițe (ale altor oameni de știință) de embrioni umani și de cîine, pentru a mări asemănarea dintre ele și a ascunde nepotrivirile.
Savanții germani contemporani lui Haeckel (de menționat este, în 1874, Wilhelm His Sr, profesor de anatomie la Universitatea din Leipzig) erau conștienți de această fraudă și i-au smuls acestuia o mărturisire vagă, în care Haeckel învinovățea pentru eroari pe desenatorii schițelor, fără a recunoaște că el însuși era autorul lor! [2]
Cei mai informați evoluționiști au ajuns în ultimii 70 de ani la concluzia că teoria recapitulării este falsă. [3]
Totuși, ea este în continuare avansată ca sprijin pentru teoria evoluționistă în multe manuale și enciclopedii de specialitate și de personalități evoluționiste precum Carl Sagan. [4]
Dar așteptați – e mai mult decît atît
Cînd evoluționiștii spun că teoria recapitulării este falsă, de regulă ei nu înțeleg să admită faptul că compararea embrionilor nu furnizează dovezi ale descendenței comune. De fapt, ei încă subliniază frecvent presupusele similarități dintre embrionii aflați în stadiile primare (numite omologie embrionară) ca fiind dovezi ale evoluției. Această presupunere este fundamentată pe ideea că astfel de similarități sunt “cunoștințe elementare”. [5]
Pretinsele similarități dintre embrioni se bazau de ani de zile, conștient sau nu, pe un set de 24 de schițe ale lui Haeckel pe care le-a publicat mai întîi în 1866 în lucrarea sa Morfologia generală a organismelor, și apoi în 1874 în mai cunoscuta sa Antropologie. Ele aveau ca scop să arate embrionii de pește, salamandră, țestoasă, găină, porc, vacă, iepure și om în trei stagii de dezvoltare. Diversele stadii, în special cele timpurii, prezentau asemănări substanțiale. Chiar din momentul apariției acestor schițe, s-a presupus că ele ne redau ceva foarte aproape de adevăr despre embrionii speciilor vertebrate. Atît de mult încît ele încă apar în manuale și în lucrări cunoscute despre evoluție. [6,7]
De fapt, nimeni nu s-a deranjat să verifice – pînă acum. Se dovedește că frauda lui Haeckel este mult mai gravă decît s-a crezut. Privitor nu numai la ideea de recapitulare: se pare că similaritățile sunt mult, mult mai mici decît s-ar fi gîndit cineva.