În prealabil postat de OmuBun

Pentru toate exista un inceput si un sfarsit. Acum a venit si randul meu. Facand un scurt bilant, realizez ca forumul m-a ajutat sa ma cunosc mai bine si poate sa inteleg unde mai am mult de lucrat. Stiu: la capitolul "rabdare" probabil am ramas corigent!...
De bucurat nu stiu daca am bucurat pe cineva, dar de suparat am suparat pe multi. Daca aveti putere sa iertati, va rog iertati-ma! La randul meu din suflet spun ca nu exista cineva pe acest forum care sa ma fi suparat intr-atat incat sa sa nu-l fi iertat.
Multumesc lui Daniel777 cu care, desi am avut multe dispute, m-a ajutat de multe ori in cautarile mele, fara sa-si dea seama.
Multumesc lui Cristiboss fiindca fara el n-as fi putut niciodata lua aceasta decizie si nici sa imi dau seama ca fara rabdare, degeaba vorbim de mantuire!
Dar oare cator persoane ma simt dator sa multumesc? Sunt pe forum multi useri cu care poate n-am dialogat niciodata, dar le citeam cu mare placere mesajele (Costel, glykys...)
Sunt oameni aparent rigizi pentru care la inceput poti avea ceva rezerve (Zaharia, Miha-anca) dar dupa ce-i cunosti realizezi ce valoare au.
Sunt oameni care merita tot respectul din lume pentru eforturile lor pe langa Biserica in ajutorul semenilor (Dorina Stoica (si apropiatele ei), Lavinia, cherub si imi cer iertare daca acum nu va mai stiu)
Sunt oameni care intampina dificultati mari in viata si care cauta sprijin moral in fiecare cuvintel al nostru, in timp ce noi... dezamagim, dezamagim, dezamagim... (Iarta-ma, mara, daca n-am reusit intotdeauna sa-ti hranesc sperantele si optimismul!)
Sunt persoane care n-au scris niciodata un mesaj pe forum, dar care m-au coplesit in mesageria privata. Mai ales Dvs., scumpa doamna profesoara de chimie si doamna preoteasa va multumesc din suflet pentru zecile de mesaje fara de care eu as fi ramas mult prea sarac in cautarile mele. Pomelnicile mele va vor pomeni intotdeauna alaturi de familia mea! Odata cu desfiintarea contului, acele mesaje imi vor lipsi cel mai mult!...

Celorlalti, omisi din greseala, din intamplare sau lipsa de timp, va cer iertare si intelegere.
N-am fost nici pe departe omul bun care as fi vrut sa fiu. Imi ajunge gandul ca macar am incercat si ca poate pentru anumite persoane chiar am reusit.
Plecarea mea luati-o ca atare. Nu acuzati si nu blamati pe nimeni. Motive se gasesc mereu in orice directie le-am cauta. Dar, pentru Dumnezeu, nu mai fiti rautaciosi unii cu altii si nu va mai vanati! Daca doriti sa va desavarsiti, propuneti-va scopuri personale, nu schimbarea celorlalti, si cu atat mai putin razbunari si tineri de minte, replici la replici, dovedind care e mai tare, cu... rugaciunea pe buze... Imaginea din exterior e jalnica!

Dumnezeu sa va ocroteasca pe toti cu bunatatea si intelepciunea Lui si sa va tina in pace si bun spor duhovnicesc! Iar anul ce bate la usa sa va aduca fiecaruia tot ce va este de trebuinta si de folos!
La multi ani!

C. Roman