Despre doctrina noastră în această privință am mai scris, dar am să mai scriu și pentru dv. Unele adevăruri trebuie repetate, în speranța că vor beneficia cât mai mulți de ele.
Așadar, noi credem că Biserica Catolică, promisă de Dumnezeu din Vechiul Testament și pregătită de Isus în timpul misiunii Sale publice pe pământ, a fost înființată tainic prin jertfa Sa pe cruce și în mod vizibil în ziua de Pentecoste, când "Petru și ceillalți" fiind împreună Spiritul Sfânt S-a coborât asupra lor și s-au convertit "ca la 3000 de credincioși" (reproduc din memorie). În Biserica Catolică se află plinătatea adevărului. În celelalte Biserici și religii, se află adevăruri parțiale, amestecate cu neadevăruri într-un raport destul de proporțional cu distanța la care se află de Biserica lui Cristos, care este Biserica Catolică. De exemplu, hindușii spun un adevăr când afirmă existența sufletului nemuritor, dar un neadevăr când afirmă că acesta este încorporat în trupuri în vieți succesive. Fiind foarte aproape de catolicism, Biserica Ortodoxă afirmă adevărul în raport covârșitor față de neadevăruri. De altfel, dacă s-ar limita doar le cele ale celor 7 sinoade ecumenice și la doctrina Sfinților și Dumnezeiștilor Părinți, Biserica Ortodoxă nu ar învăța niciun neadevăr.
Despre dogma "în afara Bisericii nu există mântuire" am deschis un topic dedicat (
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=11315 ). Eventuala continuare a discuției, vă rog, acolo.
Biserica Catolică are vocație universală. Din poruncă divină ("mergând, învățați neamurile!") a făcut operă de evanghelizare și misiune, fiind azi răspândită pe întregul pământ. Urmând dorința Capului Cristos ca să fie "o turmă și un păstor", Biserica Catolică, prin opera ecumenică, a căutat, caută și va căuta să încorporeze pe toți cei ce își spun creștini. În cadrul Bisericii, există Biserici Locale (Particulare) și există un nivel universal al Bisericii. Papa este păstor universal, iar episcopii sunt păstori în diecezele lor, și numai în această privință pot fi numiți "stăpâni". Nu alta este perspectiva ortodoxă, în care păstorul considerat legitim este salutat în Imnul Arhieresc astfel "Pre STĂPÂNUL și arhiereul nostru..."
În ritul romano-catolic, preoții hirotoniți (=ordinați, în limbaj apusean) adoptă în vederea primirii harului preoției poziția numită "marea prosternare", stând complet culcați pe burtă, în vreme ce episcopul consacrator întreabă: "îmi făgăduiești mie și urmașilor mei ascultare și respect ? " (Răspuns: făgăduiesc). Acest lucru arată nu raportul de stăpân-sclav pe care îl au preoții față de episcop și papa, ci spiritul de completă submisiune față de Biserica lui Cristos, care este instrumentul salvării spre care sunt chemați toți oamenii.