Cunosc pe cineva care a trecut printr-o astfel de experienta in urma unui avort (incomplet, probabil) in vremea comunismului.
A auzit o voce care-i spunea ca nu e timpul sa moara, sa se intoarca si sa-si creasca copii (ca mai avea copii).
In consecinta, acea femeie NU a spovedit avortul, nu a facut canon etc.. Sunt convinsa ca ea se crede iertata (sau in orice caz crede ca Dumnezeu priveste cu ingaduinta fapta ei, din moment ce a vazut lumina, nu?)
(Si este in varsta si nu stiu daca va spovedi avortul vreodata ca impresia ei generala este legata de lumina, voce.. etc, nu de pacat!)
Cititi cartea Sufletul dupa moarte a par. Serafim Rose. Este foarte buna pt vremurile de acum!
|