Calugaria,
E un lucru minunat, dar trebuie sa fie o algere cu bucurie. Adica sa simti ca fiind acolo si traind doar pentru rugaciune si pentru Dumnezeu sa iti provoace o neasemuita bucurie.
Sa primesti cu inima usoara dispretul si ocarile celor din jur, sa fii dispus sa iti dedici ziua muncii si rugaciuni. Sa fi un om al tacerii si al ascultarii, si mai ales sa nu judeci pe nimeni.
In manastire nu se intra din dezamagire, din motive ca nu te potrivesti cu lumea, sau ca ai suferit din dragoste. Mai intai trebuie sa biruiesti lumea din tine si abia apoi sa mergi in manastire.
Din experienta iti zic ca parintii monahi ii sfatuiesc pe tineri sa isi tremine studiile, si toate responsabilitatile lumesti (sa isi asigure parintii la batrnete, sa nu aibe datorii la stat, probleme in justitie, etc).
Regula asta cu asezarea e de cand e monahismul. Si Sfantul Siluan a fost trimis mai intai sa isi faca stagiul militar, abia apoi a fost lasat de duhovnic sa se faca monah. Cuviosul Paisie asemeni. Si chiar ei insisi sfatuiau la randul lor ca mai intai sa asezi toate in lume cu familia, scoala, statul si abia apoi sa te faci monah. Altfel va reusi aghiuta sa te streseze in vreun fel cu probleme lumesti, si te va amagi sa renunti la viata monahala pe motiv ca trebuie sa faci scoala sau armata sau ai vreo sora care trebuie maritata(dau doar niste exemple).
Apoi daca ai tragere spre aceasta viata cerceteaza sfintele manastiri. Mergi la Frasinei, la Oasa, in tabere sau pe cont propriu, dupa putere. Important e sa nu opresti cautarea pana nu gasesti pacea, sa nu te impotmolesti in idei tabu, sau sa iei decizii pripite.
Rabdarea e prima virtute spre traiul minuntat al monahismului.
Poate iti este cu folos:
http://www.tvr.ro/inregistrari_tvr2....O%20DE%20HARTA