Citat:
În prealabil postat de I.Calin
Îmi exprim și eu o nedumerire: pentru dumneata, aici și acum este atât de important? Știi la fel de bine ca mine sau ca oricare altul că ideile creștine afirmă perisabilitatea acestei vieți, considerând-o ca (pe)trecere spre veșnicie (mântuire sau osândă). Și din această perspectivă (a vieții veșnice, vreau să spun), răul (sau percepția noastră asupra răului) de aici și de acum are ceva mai puțină relevanță. Din acest motiv, un creștin înzestrat cu o credință puternică este capabil să treacă adeseori peste vicisitudini sau o viață de chin.
De ce întreb? Cred că, până la urmă, aceasta este linia de demarcație dintre un creștin urmaș consecvent al lui Iisus Hristos și un ateu: capacitatea sau incapacitatea de a accepta efemeritatea acestei vieți și prezența (nădejdea) celei viitoare.
Pentru un ateu (dacă Dumnezeu există și cu atât mai mult un Dumnezeu al iubirii), atunci El ar trebui să se vădească și în această viață, în mod miraculos, necontenind cu minunile și facerile de bine, în așa fel încât și necredincioșii să vadă și să se asigure de certitudinea existenței Sale. Corectează-mă dacă mă înșel.
Un an nou fericit și cât mai multe împliniri!
|
cred ca Dumnezeu, daca ar exista, s-ar manifesta prin iubire si dreptate. nu ti-ar da semne orin decese. fiecare moare "cand ii vine ceasul". nu cred ca Dumnezeu ar trebui sa "ia" pe cineva ca sa-mi transmita un mesaj. cu siguranta ar gasi alte mijloace, chiar mai eficiente.