Noi oamenii uitam cu mare usurinta un lucru extrem de important: nu este vorba despre noi, ci este vorba despre Dumnezeu. TOT ceea ce a facut Dumnezeu, de la crearea lui Adam si pana astazi, a facut sprea Slava Lui nu a noastra. Dumnezeu l-a creat pe om pentru ca acesta sa aiba tovarasie cu Creatorul iar mai apoi, dupa cadere, tot ceea ce s-a intamplat a fost ca Dumnezeu si-a dorit in continuare relatia cu omul, iar omul i-a intors mereu spatele. In toata biblia este vorba despre voia lui Dumnezeu careia omul i-a opus propria sa vointa.

I-a dat pe egipteni pe mana poporului ales, din acelasi motiv: pentru ca acesta sa-L recunoasca ca Dumnezeu, sa-i recunoasca atotputernicia, si sa-L caute pe El. Desigur, imediat dupa ce uimirea miracolelor savarsite a trecut, poporul s-a indepartat de fiecare data de El.

Ne-am obisnuit sa credem in faptul ca Dumnezeu este iubire, dar uitam ca Dumnezeu este si Dreptate si Sfintenie, este Cel Atotputernic, Domnul Ostirilor ... Si multe alte nume care dezvaluie caracterul lui Dumnezeu. Daca nu-i cunoastem si nu-i acceptam decat o singura latura, mereu Il vom trage la raspundere pentru ca Il judecam numai prin prisma a ceea ce noi cunoastem despre El, si nu din prisma a ceea ce este El cu adevarat.

Dumnezeu isi iubeste creatia, este adevarat. Pana acolo incat si-a dat Fiul pentru ca relatia intre Creator si creatia Sa sa poata fi restabilita. Dar, daca ne uitam cu atentie, fiecare lucru pe care l-a facut Dumnezeu, a fost spre slava si din pricina numelui Sau, nu sprea slava noastra.

Isus a spus si El ca accepta jertfa pe cruce, mai intai ca numele Tatalui sa fie proslavit si abia apoi din iubire pentru noi.

Daca plecam de la premisa ca nu este vorba despre noi oamenii ci despre Dumnezeu, putem intelege lucrurile din o cu totul alta perspectiva.