ma gandeam de multe ori ce ii face pe oameni sa traiasca,sa mearga pe o cale deja batuta de pasii obositi ai altor oameni...sa mearga inaite gandindu-se ca la capatul acestiu inaite se va afla acea implinire pe care o cauta(uitand ce cauta)....si ce inseamna implinira pt fiecare?citisem undeva k un om macinat de ideea nevoii lui dumnezeu dar care totusi simte inexistenta acestuia este negresit izbit de ideea necesitatii sinuciderii.am intalinit oameni care traiau pt viata vesnica si care nu mi s-au parut impiniti,altii traiau din intamplare,unii din dependenta,altii din iubire samd
astfel nu pot intelege repulsia celor care se descompun in lumina nengra a dogmei fata de cei care se recompun in sclipirea terestra si fara implicatie divina a unei frunze dupa ploaie....ma refer la cei care traiesc pt amanunte pt placere pt,un moment ce aperent nu poate aduce nimic,care cred in maretia propriei firi si nu in maretia fastuasa a unei vieti vesnice.....ce rol ar avea o viata vesnica dak o clipa o poate depasii nu prin timp ci prin intensitate?
|