Nu inteleg totusi de ce iti faci din asta o problema.De ce nu iti asculti inima? Daca mergi pe strada si ai pe tine o haina de blana (daca tot s-a dat exemplul asta) si intalnesti pe cineva dezbracat si inghetat de frig si simti sa te dezbraci si sa-l acoperi, FA-O !!! Daca nu,mergi mai departe! De ce nu faci ce simti? Nu trebuie sa calculezi in procente milostenia ta,trebuie sa faci ce simti! Iar inima ta iti va da masura corecta!
Sa-ti spun ceva : am iesit o data dintr-un supermarket avand bratele pline cu alimente si am intalnit afara un batranel garbovit,mai zdrentaros decat mi-as fi dorit sa vad pe cineva,sprijinit intr-un bat ,care avea in spate un rucsac.Nu cersea.Statea.Mi s-a dus direct in suflet atitudinea umila,smerita si aerul de abandon care-l avea.M-am dus si l-am rugat sa ma lase sa-i pun in rucsac ce am in plase.Mi-a zis ca nu cerseste.Iar eu i-am spus ,ca nu-i dau de pomana.I-am pus tot ce aveam in spate si l-am si pupat pe obraz.Si m-am indepartat fara sa ne mai spunem nici un cuvant.Atat.Nimic mai mult.Asa am simtit sa fac.Nu am gandit,nu am premeditat nimic.Si m-am simtit mai bine decat daca organizam o conferinta de presa in vederea unei donatii la vreun azil de batrani.
Nu stiu daca ai inteles mesajul meu..:-)Eu sper ca da..:-)