Internetul? Poate un nou mod de a ne mantui, sau a cadea. Din pacate variantele castigatoare sunt atat de putine incat trecem pe langa ele fara sa le observam.
Ieri, undeva intr-o biserica de provincie, un grup de femei imbracate in negru, in timp ce parintele a iesit cu sfintele daruri si a inceput rugaciunea pentru preasfintitul Daniel, ele au inceput sa strige in cor "Jos patriarhul Daniel".
Din pacate asa intelegem noi, romanii - parte dintre noi - sa ne mantuim. Tulburand sfanta liturghie, ni se pare ca facem o fapta eroica. Intrand in discutii pe bloguri si site-uri "cu intentii bune" de a-i indrepta pe altii, sfarsim prin a ne indeparta noi insine de dragostea lui Dumnezeu si a Mantuitorului Hristos. Ni se pare ca iubim pe toata lumea, dar putin cate putin ne tulburam, iar rugaciunea care altadata era smerita si blanda, ajunge sa fie spusa intr-o stare deloc ortodoxa.
Unde ne ajuta cu adevarat internetul?
- Sa ne cunoastem pe noi insine, studiindu-i pe ceilalti. Oricat am zice ca noi suntem mai buni, in esenta, suntem vai de noi, irosind timp extrem de pretios in flecareli inutile;
- Sa descoperim cam tot ce dorim in materie de informatie religioasa, fara sa fie nevoie de deplasari la biblioteci de profil unde de fapt nici nu stim ce anume sa cautam;
- Sa ne ajutam intre noi si sa fim solidari la suferintele celor de langa noi;
- Si - mai nou - sa ne rugam in grup, desi se pare ca si aici se fac greseli si compromisuri cu totul inexlicabile
|