Iar in privinta copiilor, situatia celor care nu ASCULTA de parinti sau de Biserica, de Duhovnic, este oricum jalnica. Deci daca este sa aleg intre un copil care este oricum cu sufletul devastat din cauza divortului, a computerului non-stop, a impietririi inimii si lipsa sufletului,insa privit din afara pare "fericit", prefer sa am un copil care simte si trece prin ceva real, adevarat, si plinge si sufera alaturi de mine cind se mai produc miscari seismice in familie. Sufletul creste si se caleste prin suferinta reala nu prin ABSENTA, prin a ne minti pe noi mai ales si pe copii ca totul este OK si pozam in familie "fericita"
|