În prealabil postat de antoniap
In urcusul spre mantuire fiecare intampinam adesea ispite care par de netrecut. Pentru fiecare gest crestinesc ducem practic o lupta cu noi insene. Atat viata de familie cat si viata monahala presupun sacrificii, dar alte cai de mantuire nu exista. Fiecare om este dator sa-si duca crucea care i-a fost data. Daca fugim de cruce, nu avem cum sa ne mantuim. Crucea casatoriei ne ajuta sa luptam cu egoismul si cu multe alte pacate. Important este cum vom iesi din aceasta lupta: invingatori sau invinsi.
Si mie mi se intampla ca atunci cand carpesc intr-o parte, se fisureaza in alta parte. Ma intorc si aplic un petec si acolo si merg mai departe. Pentru orice, caut sa am o dispozitie speciala, astfel incat sa reusesc sa pun suflet.
Am invatat sa nu-mi fac idol din nimeni, prin urmare le mai cer celor din jur sa ma si accepte asa cum sunt. Ca sotie, ca mama si ca profesionista. Imi impun niste rigori si niste praguri atat ca mama, cat si ca femeie cat si ca profesionista. Nu fac tot ce pot pe niciun plan. Incerc sa-I fac loc si Lui Dumnezeu in viata mea si sa-L asez intr-un loc mai de cinste.
Ca sotie, ma straduiesc sa ,,fac ascultare'' , dar solicit sa fiu ascultata. Nu-mi propun sa gandesc cu mintea sotului meu. ,,Uit'' in mod special cate un lucru nefacut, uite-asa ca sa nu ma trezesc ca sotul e nevoit sa-mi caute nod in papura daca vrea sa se certe. Nici macar din curatenie sau din gatit nu mi-am facut idoli. Gatesc cu placere, dar nu exagerat. Nu sterg praful in fiecare zi.
Ca profesionista, imi place sa muncesc corect, dar nu tintesc spre functii care sa atentenze prea mult la timpul meu liber. Nu vreau bani multi ,,cu orice pret''. Dupa ce m-am confruntat cu boala, am invatat sa inlocuiesc dorinta de afirmare cu satisfactia pentru lucrul bine facut. Si atat.
Ca mama, nu mi-am rasfatat copilul dandu-i bani multi, ci discutand cu el, citindu-i, alegandu-i cartile si filmele. I-am cumparat ceea ce am considerat ca-i este necesar, nu ceea ce aveau alti copii.
In calitate de crestina, aici lupta e dura si o duc si eu cum pot: acasa, la serviciu, in societate. M-am convins incet si sigur ca, daca nu zideste Domnul, in zadar munceste omul. Cat reusesc sa fiu pe placul lumii si cat reusesc sa fiu pe placul lui Dumnezeu, acestea sunt intrebari pe care le am in atentie la spovedanie. Sufletul meu este de asemenea important. Dar parca prea l-am lasat la urma! Iar Dumnezeu ne spune sa cautam mai intai Imparatia Cerurilor si toate celelalte se vor adauga noua!
Pentru o reusita pe toate planurile femeia are nevoie de credinta puternica. Nimic nu poate face singura, fara ajutorul lui Dumnezeu. Munca singura este istovitoare; munca impreunata cu rugaciunea este aducatoare de binecuvantare, spun Sfintii Parinti.
|