[MariS_]

Dupa parerea mea, sunt cam trei modalitati prin care poti ajuta un ateu
sa ajunga la credinta: una ar fi sa-l indemni sa-si continue cautarea cu
onestitate, a doua este prin exemplu personal, iar ultima nu mai depinde
de tine, este prin soc sau suferinta. Prima modalitate este cea mai lunga
si nu intotdeauna da rezultate, adica omul nu ajunge sa epuizeze toate
posibilele explicatii sau se poate opri din cautare, dar daca reuseste sa
treaca de muntele Ratiunii atunci va vedea frumuseti nebanuite. A doua
modalitate e cea mai eficienta, prin exemplu personal omul simte ca ceea
ce spui aia si faci, simte iubirea ta, bunatatea ta, bucuria ta, mai inainte
de a intelege sensul cuvintelor tale. Altfel cuvintele tale suna a gol si asta
are un efect devastator pentru celalalt, nu numai ca nu-l convinge dar il
arunca intr-o neincredere si mai mare. Tu trebuie sa-i dezgheti mai intai
inima inainte de a-i descuia mintea. Mintea se descuie cu cheita inimii.
Asta a facut parintele Teofil cu mine: mi-a descuiat mintea cu cheita
inimii si abia mai apoi am inceput sa inteleg sensul cuvintelor sale.
Amintiti-va ca Insusi Mantuitorul n-a reusit intotdeauna prin cuvinte sa-i
mentina, nu sa-i aduca, la credinta pe cei ce Il urmau. Dau exemplu
cel mai concludent: atunci cand le-a vorbit ca El este Painea cea din Cer
si ca ei trebuie sa manance Trupul Sau, foarte multi ucenici L-au parasit
neputand sa inteleaga sensul acestor cuvinte. Nu puteau sa le mestece,
nu le puteau duce, asa cum bine spune Mantuitorul la un moment dat:
"multe mai am a va spune, dar acum nu le puteti duce". Omul nu e
pregatit intotdeauna sa primeasca Adevarul, dar Iubirea poate fi primita
oricand. De aceea va sfatuiesc sa nu puneti sageata Adevarului in arcul
vostru atunci cand discutati cu un ateu, ci mai intai puneti sageata Iubirii
de aproapele si numai dupa ce aceasta si-a facut efectul utilizati-o si pe
cealalta. Caci altfel s-ar putea sa aibe efectul invers decat cel pe care il
doriti.
Har, smerenie si jertfa de sine.