Sminteala, adică încurcat fiind păcătuiești ca să știe mintea cea curioasă ceva, să știe cum e, și așa te „smerești” trufaș pentru minteres lacom științific, ca să te dai tu minte sfântă apoi la fete frumoase și disponibile, când defapt, dacă ai fi atent la ce faci în interiorul tău, ai observa cum încurcat de satana, de draci, de pofte rele și ținte fără căi, visate, nu faci altceva decât să te răzbuni învârtoșat în timp ce te fericești cu gustul poftei mâncării din inimă, din stomac și din visuri... poftele închipuirii slavei tale înaintea gLumii, lăudăroșenia deșartă, căutarea să te mândrești cu chip frumos, și toate astea le faci pentru a te înălța pe țeava unde vrei să te ascunzi cât mai sus și de acolo să-ți satisfaci dorul de tine rânjind și apoi brusc trezindu-te la pornirea vicleană te apuci să distrugi tot ce mișcă prin ironiile răzbunării pe cei mai mici, mai săraci, mai fraieri ca și cum ai fi doar tu mare pe gLume căci așa te crezi pentru că te ții măreț cu dinții de funcție și te dai și te prezinți cu merite deosebite și medalii fără să le ai, ca și cum ar fi memoria ta impresionantă și frumoasă că e despre tine, victima trădărilor și tiraniilor celorlalți, defapt coșmarul îl creezi singur ca să poți acuza crezând și visând ca și cum ai fi tu cel ce este deși doar Domnul este, iar acuzarea nu e altceva decât pentru slava deșartă lovești în altă slavă deșartă din motive de slavă deșartă și această lucrare amăgitoare ar vrea mereu ca să te flateze ca și cum ai fi tu pâinea cea de toate zilele, ca și cum de când ești ai fi fost tu ceva... un infinit, un idol care răspunde el, când colo doar ai fost curios de bârfe ca să știi cum e... cum e sminteala... și dacă ai căutat sminteala iată că te-ai smintit neștiind cum să mai oprești alunecarea... cum se te mai oprești din curâiozitate... cum să te mai oprești din îngâfarea răzbunării încurcate care îți iese înainte ca deznădăjduind să nu-ți mai pese și să nu mai știi ce faci... păi e simplu, faci rău căci nu mai ai nici o cale bună ci doar o voie rea. Ai devenit credinciosul fără cale și cu o țintă bună viceversată, deci hulești pe Dumnezeu, crezându-te szmeu.
Nu există soluție! decât o urare: Răbdare cu seninătate... răbdare primită și moștenită de la Dumnezeu, ca dar ce se ia cu multă stăruință și multă căutare de împăcare.