Citat:
|
În prealabil postat de Maria_Sofia
nu ma referisem la nici o mantuire,ma refeream la inutilitatea credintei unei mantuiri.oamenii aia care vand eternitatea pe o clipa de placere nu cauta mantuirea ci pur si simplu o clipa ce aduce o stare sublima indiferent de natura ei,iar religia este zidul ce sta in dreptul clipei.si dak crestinii preamaresc viata de aici interzicand sinuciderea,sau incercand sa o desfinteze de ce propovaduiesc si incearca chiar sa impuna un model de a trai viata,modelul lor aducand cu o moarte vie.si pentru ce sa traiesti intr-o continua stare de vinovatie pt ca te-ai uitat la picioarele unei femei,pt k ai iesit pe strada cu un decolteu adanc,pt ca ai fumat tigari tari si ai baut o bere rece in timp ce ascultai o muzik necrestineasca,sau pt k ai citit un "poem ateu"care te-a cutremurat mai mult decat toate rugaciunile la un loc?de ce dumnezeu ,dak exista ,nu se simte vinovat,el de ce nu are sentimente de vinovatie?el de ce nu ingenuncheza pt a cere iertatre mamelor care si-au vazut copii morti in razboaie precum cruciadele,de ce nu cere iertare pt erorile comise ,pt imperfectiunea lumii,d c e considerat Omul vinovat?de ce nu face matanii pt anii de comunism pe care oamenii i-au indurat?deci nu oamenii ar avea nevoie de mantuire ci dumnezeu,dar dumnezeu nu simte pt ca el e IUBIREA,el e impacarea,el e cel care si-a rastignit fiul!
|
Salut!
Ai vorbit aici de eternitate versus o clipa de placere. Stii cum e? Noi nu stim exact cum o sa fie dupa moarte, in sensul ca nu stim exact ce a pregatit Dumnezeu pentru noi, stim ca e ceva sublim, ceva ce numai Dumnezeu poate sa ne daruiasca, cand ma gandesc ma ia un fior :) stim ca e un loc fara griji, un loc in care dragostea Lui Dumnezeu ne impresoara si ne cuprinde toata fiinta. Sincer nu cred ca merita sa risti aceasta stare pt o clipa de "placere"? Si te intreb: ce iti ofera aceasta placere, tu chiar te-ai multumi cu o clipa cand ti se ofera vesnicia? Gandeste-te la lucrul asta.
Iti mai spun ceva, crestinii nu traiesc intr-o continua stare de vinovatie pentru greselile pe care le fac, asta in primul rand e alegerea noastra, nu suntem obligati sa gresim ca sa avem pentru ce sa ne simtim vinovati, noi alegem si suportam consecintele, dar oricum suntem oameni si se mai intampla sa si cadem...nu-i bai pentru ca Dumnezeu s-a gandit si la asta(un motiv in plus sa afirm ca e...PERFECT :D ) si ne-a oferit pocainta, o taina prin care putem sa ne lasam toata povara sufletului in mana Lui Hristos, care a murit pentru pacatele noastre, si atunci ne eliberam, crede-ma ca nu te mai simti vinovat dupa o spovedanie sincera, din contra esti liber ca pasarea cerului :)
Si sa stii ca nu Dumnezeu e de vina pentru anii de comunism si pentru razboaiele in care au murit atatia oameni, ci NOI oamenii...da, te inteleg de ce dai vina pe Dumnezeu, e mult mai usor sa pasezi responsabilitatea cuiva in care nici macar nu crezi, daca am fi sinceri cu noi insine am vedea ca noi suntem vinovati pentru faptele noastre, nimeni altcineva, dar e mai usor sa dam vina pe altii. Si sa stii ca Dumnezeu simte, mai mult decat credem noi, sincer eu cred ca daca noi am vedea cat sufera Dumnezeu pentru cat Il ponegrim si Il criticam, nu am suporta un astfel de sentiment de vinovatie, de aceea nu ne sunt date spre cunostinta chiar toate lucrurile pentru ca nu am fi in stare sa ducem povara lor. Nu-ti mai spun despre imensa dragoste pe care a aratat-o El fata de noi cand si-a dat Fiul ca sa moara pentru noi pentru ca deja e prea mult, nu? :D
Un lucru mai vreau sa spun, sa stii ca desi oamenii Il neaga pe Dumnezeu si nu vor sa recunoasca ca exista, asta nu anuleaza adevarul, DUMNEZEU EXISTA si crede-ma ca nu au innebunit toti crestinii de Il pomenesc atat, L-au simtit, L-au vazut (poate suna exagerat, dar sa stii ca e adevarat, Il putem vedea pe Dumnezeu in fiecare din oameni, ca doar suntem "chipul si asemanarea Lui")
In final, imi cer scuze ca am scris asa mult, dar sincer eu nu pot vorbi despre Dumnezeu in cateva randuri, apreciez pe cei care isi concentreaza ideile, dar eu asa sunt :D si o sa inchei cu o istorioara.
Stateau de vorba un filosof si un crestin si zicea crestinul asa : sa presupunem ca ai dreptate si nu exista viata dincolo de moarte ( si implicit nici Dumnezeu), tu traiesti aici pe pamant in placeri lumesti, te bucuri de viata asa cum consideri tu, iar eu traiesc cu nadejdea in Dumnezeu renunt la placerile lumesti dar sunt fericit in felul meu, murim si gata ca doar nu mai e nimic dupa moarte....acum sa presupunem ca am eu dreptate si exista viata dupa moarte, exista o JUDECATA, tu traiesti viata aici pe pamant in placeri si pacate iar eu ma infranez si amandoi suntem fericiti cu viata noastra aici pe pamant, dar dupa moarte vine judecata, tu mergi in iad si te chinui vesnic iar eu merg in Rai si sunt fericit vesnic...care dintre noi e mai castigat? eu castig in ambele situatii, tu in una pierzi...atunci care viata merita? :) Mie imi place mult istorioara asta, am zis-o asa cum mi-o amintesc, am folosit cuvintele mele ca nu o mai stiu exact, dar ideea ramane aceeasi :)
Doamne ajuta!
Ioana