Psalmul 112
Tineri, prunci curați la suflet,
Lăudați cu mult răsunet
Numele Domnului -
Lauda omului!
Binecuvântat să fie
De acum până-n vecie
Numele Domnului -
Lauda omului!
De la răsărit de soare,
La apus, dați lăudare
Numelui Domnului -
Lauda omului!
Domnul e Cel mai înalt
Și de neamuri lăudat.
Numelui Domnului -
Lauda omului!
Cine se-aseamănă Lui,
Strălucirii Domnului?
Din înalt privește,
Totul cârmuiește.
Domnul scoală din gunoi
Pe sărmani, săraci și goi,
Pe ei îi slăvește,
Pe ei îi mărește.
El ridică fruntea celei
Ce nu a odrăslit fii.
Numelui Domnului -
Lauda omului!
Psalmul 113
Evreii din Egipt când au ieșit,
Apele din cale au fugit.
Marea și Iordanul s-au plecat,
Dealurile, munții au săltat.
De ce, mare, râule, voi, munți,
Ați fugit și ați săltat cu toți?
V-ați cutremurat când L-ați văzut
Pe Domnul, Cel ce a prefăcut
Stânca-n lac și pietrele-n izvoare,
Apă dăruind cu-ndestulare?
Slavă Ție, Doamne Dumnezeu,
Pentru mila și-adevărul Tău!
Păgânii nu au putut să zică
Unde-i Domnul; s-au umplut de frică.
Dumnezeu e-n cer, iar pe pământ
Câte a voit, El a făcut.
Idolii popoarelor păgâne
Sunt făcuți de omenească mână;
Din argint și aur măiestriți,
De niciun folos și neclintiți.
Ei au gură, dar nu pot grăi;
Urechi au, dar nu pot auzi;
Nu pot ca să vadă prin metal,
Nu pot pipăi, deși mâini au.
Nu pot mirosi, nu pot umbla,
Ca ei sunt cei ce-i vor adora!
Israel se-ncrede-n Dumnezeu,
Care l-a scăpat când i-a fost greu.
Domnul le-a fost lor apărător,
Domnul le-a venit în ajutor,
Domnul le-a dat binecuvântare,
Nu i-a părăsit în grea uitare.
Pe toți credincioșii i-a scăpat,
Pe sărac, ca și pe cel bogat.
Domnul să vă dea spor tuturor,
Părinților și copiilor!
Să fiți binecuvântați de El,
Oameni înțelepți din Israel!
De Cel ce-a făcut pământul, cerul;
Binecuvântați să fiți de Domnul!
Doamne, morții nu Te-or lăuda,
Cei din iad, nu Ți s-or închina,
Ci noi, cei ce suntem vii, de-a pururi
Te slăvim cu ale noastre guri!
|