Citat:
|
În prealabil postat de Maria_Sofia
Ioana, pot sa te intreb ceva?:D uite ce ai spus tu:"tu traiesti viata aici pe pamant in placeri si pacate iar eu ma infranez"
Sa te infranezi de la ce? Este un mod de a recunoaste ca omul este facut asa cum este, este in natura lui sa se bucure de placerile lumesti, este firesc, din moment ce trebuie sa te "infranezi", sa te opresti de la ele. Fericirea si implinirea este diferita pt fiecare om in parte, pt mine este compusa din lucruri marunte. Dar hai sa o luam putin altfel...pilda spusa de tine poate fi interpretata si asa: daca a avut dreptate crestinul, macar filozoful a avut parte de "ora" lui de fericire pe pamant si asta ii va fi suficient, va avea constiinta unei vointe proprii si impacare in fata destinului implavabil. Daca dreptate a avut filozoful, si dincolo este un mare neant, atunci crestinul si-a irosit viata pe pamant, nedescoperind esenta fericirii simple, umane. Simplu mi se pare nu ce face Maria_sofia, ci sa traiesti pentru alta viata, sa nu ai curajul sa iti iei singur viata in maini si sa traiesti...daca ar stii oamenii cata putere au de fapt, altfel ar sta lucrurile
Iar legat de clipa vs eternitate...eu vad putin altfel lucrurile. Decat o eternitate "nemuritor si rece" mai bine "o ora de iubire". Clipa aceea metaforica de care vorbea maria_sofia poate fi traita de fiecare in modul unic, cel putin eu asa vad.
In modul meu infantil, pueril, eu nu cred ca Dumnezeu isi doreste o turma de oi supuse care de cele mai multe ori se apropie de el din teama si ipocrizie. Daca este atat de perfect precum spui, atunci s-ar bucura de faptul ca incercam sa ne implinim viata pe pamant, s-ar bucura de libertatea noastra. In fond ce conteaza cate rugaciuni, posturi canoane savarsesti...poate un simplu zambet sincer valoreaza mai mult. Acum astept sa fiu numita neortodoxa sau poate chiar mai rau, m-am obisnuit:)
|
N-am sa te numesc "neortodoxa" :P :) N-am sa te numesc nici cum, o sa te iau asa cum esti tu ;)
Stii cum e? E greu sa-i explici unui om ce, unde si de ce e Dumnezeu cand el refuza sa creada, din motivele pe care le are, fiecare are motivele lui personale pentru care crede sau nu in Dumnezeu. Pur si simplu o sa-ti spun de ce cred EU in Dumnezeu. Sa stii ca toate lucrurile astea pe care le fac crestinii au un sens si o finalitate. De ce sa te infranezi? Pentru ca omul cauta fericirea, fiecare dintre noi o doreste intr-un mod sau altul, si atunci cand descoperi ca lucrurile astea lumesti, aceste placeri de moment sunt trecatoare si eventual ramai cu o amintire care daca esti sincer cu tine insuti nu prea te duce departe, atunci tu singur alegi sa te infranezi, sa nu faci un lucru care stii bine ca trece si nu ti-a fost de mare folos. Bine, atunci cand nu vezi mai departe de firea asta pamanteasca, de viata asta de 70, 80 sau 100 de ani pe pamant, atunci te multumesti cu o clipa, te amagesti spunand ca tot ce conteaza e aici si acum, in fond e alegera fiecaruia, tocmai asta e frumusetea vietii si darul Lui Dumnezeu cel mai de pret : LIBERTATEA , numai ca trebuie sa fim atenti cum folosim aceasta libertate...dar te mai intreb o data: ce iti ofera aceste momente? unde te duc? chiar merita?
Si in legatura cu istorioara, chiar asta vroiam sa accentuez, ca crestinul nu si-a irosit viata deloc, din contra, a fost fericit asa cum a trait el, chiar tu ai zis ca fiecare traieste in felul sau unic, deci crestinul a fost FERICIT in ambele situatii asa cum a vazut el fericirea, dar nu poti sa spui ca nu a fost fericit, ca si-a irosit viata. Apoi, filozofului crede-ma ca nu i-a fost suficienta acea ora de fericire care sa compenseze vesnica nefericire...gandeste-te putin ce inseamna VESNICIE, adica nu se mai termina niciodata, nu mai iesi niciodata din acea stare de parere de rau, ca de fapt in asta consta iadul, un permanent regret ca nu ai acceptat dragostea Lui Dumnezeu si ca te-ai amagit cu niste placeri de moment in loc sa tintesti spre fericirea vesnica. Eu cred ca noi nici macar nu putem sa realizam cu adevarat ce inseamna asta, ca daca am face-o ne-am intoarce cu siguranta la Dumnezeu in genunchi si am lasa lumea asta plina de "momente de fericire".
"daca ar stii oamenii cata putere au de fapt, altfel ar sta lucrurile"
Eu zic altfel: daca si-ar folosi oamenii toata puterea pe care o au ca sa-I urmeze Lui Dumnezeu si sa lupte pentru mantuire, altfel ar sta lucrurile :) Numai ca daca nu crezi in mantuire, daca nu o doresti, atunci nici nu lupti pentru ea...de fapt, sa stii ca toti ne dorim mantuirea, desi poate nu suntem constienti ca asta cautam de fapt, fiecare cauta FERICIREA, dar fericirea nu o putem gasi decat la Dumnezeu, prin mantuire...asa ca ajungem la acelasi lucru :) Stii ce avem noi nevoie? sa ne deschidem bine ochii si sa nu ne mai lasam pacaliti de "momente" si atunci vom vedea ca fericirea noastra este la Dumnezeu.
"Daca este atat de perfect precum spui, atunci s-ar bucura de faptul ca incercam sa ne implinim viata pe pamant, s-ar bucura de libertatea noastra."
Dumnezeu se bucura foarte mult de libertatea noastra, ca doar El ne-a daruit-o si mai mult se bucura cand o folosim spre folosul nostru, nu spre distrugerea sufletului nostru. El nu vrea sa ne implinim viata aici pe pamant, pentru ca a pregatit ceva mult, dar mult mai frumos acolo langa El, de ce sa ne dorim implinirea aici cand putem sta langa Dumnezeu pentru vesnicie? De ce o clipa, de ce o viata cand se poate o vesnicie? Gandeste-te la asta. Si sa stii ca putem gusta inca de aici de pe pamant bucuriile Raiului, le simtim cand suntem aproape de Dumnezeu, cand facem voia Lui, le-au simtit Sfintii care au renuntat la "clipa de placere" pentru o vesnicie plina de fericire si putem sa le simtim si noi :)
"In fond ce conteaza cate rugaciuni, posturi canoane savarsesti...poate un simplu zambet sincer valoreaza mai mult."
Rugaciunile, posturile si canoanele sunt cele care iti aduc acel simplu zambet sincer :)
Doamne ajuta!
Ioana