Aurelian Gută, Craiova: “ Nu l-am auzit niciodată plângându-se”
(...)Grija lui pentru mântuirea crestină depăsea cu mult persoana proprie si chiar România si românismul. Era adânc interesat de înflorirea crestinătătii, în forme de ecumenicitate si universalitate, sub semnul spiritualitătii ortodoxe si se gândea mereu la destinul final al omenirii. Nu făcea referiri la timpul ce trecuse si la anii ce vor mai veni până la izbăvirea noastră. Am înteles că încălca limitele obisnuite ale timpului si spatiului, trăind după dimensiunile eternului. (...)
Starea lui Valeriu se agrava. Din cauza lungului sir de luni petrecute în pat, fără miscare, si din cauza slăbiciunii si insuficientei circulatiei sângelui, i-au apărut pe corp escare mari ce nu puteau fi vindecate cu nici un chip, cuprinzându-i o mare suprafată a spatelui, coapselor si gambelor. Alti bolnavi, în situatie asemănătoare, se văitau, blestemau si se revoltau, căci usturimile si durerile rănilor erau îngrozitoare. Pe Valeriu nu l-am auzit niciodată plângându-se, desi pe chipul său se putea citi suferinta accentuată, iar în ochi îi apăreau lacrimi de durere, când era pansat, cu migală si dragoste frătească de detinutii doctoranzi în medicină Ion Ghitulescu, Nae Floricel si Aristide Lefa, timp de ore în sir. Din fâsii de cămăsi rupte, confectionam bandaje pentru acoperirea escarelor, dar din lipsa substantelor medicamentoase necesare, fâsiile se lipeau de răni si produceau dureri cumplite când erau desfăcute. Din gura lui Valeriu nu se auzea nici un vaiet, dar după un timp, broboane de sudoare îi acopereau fruntea boltită. Medicii observau; era semnul că răbdarea atinsese limita. Atunci se opreau si-l lăsau putin să-si revină. (...)
Valeriu Gafencu, împreună cu nedespărtitul său frate de credintă si suferintă Ion Ianolide, au creat la Târgu Ocna o adevărată comunitate spirituală, la care au aderat si de la care s-au adăpat oameni noi ce L-au cunoscut atunci mai adânc pe Dumnezeu, precum si altii care Îl purtau în inimă, dar nu-I descifraseră încă toată măretia. Tot datorită acestor două suflete alese de Dumnezeu, s-a scris la Târgu Ocna o pagină deosebită a solidaritătii si armoniei crestine între oameni. Este pagina pastorului Wurmbrand, pagină care a trecut de mult granitele României si a devenit un fapt cunoscut în numeroase cercuri.
|