[vsovivi]

Defapt e vorba de idolul pătimaş al minciunii măriirii de sine, ce dă lecţii obligatorii şi nu suferă să se smerească... ci îi place să se mândrească cum că el are mână liberă ca să vadă spurcăciuni şi goliciuni şi să asculte bârfătoria şi mâncătoria căci e vrednic şi competent şi responsabil şi că el ştie şi dă soluţii şi e gânditor deştept şi cică lui nu i se pun păcatele curâtiozităţii sale căci el are pile pe cale, atât de mari, credulul dracoolulhulului încât nu mai are nevoie deloc de Cale ci el orice ar face crede aşa ca dintr-un superstiţ că e mereu pe calea cea bună chiar dacă se vede clar că se răzbună pe Dumnezeu sau pe aproape ca să-i distrugă în loc să vrea să-şi treacă numai păcatele sale proprii în nefiinţă, deci se răzbună cu sadism şi pătimăşie dintr-o mânie nestăpânită şi învârtoşată şi încurcată din pricina unei nemulţumiri obraznice şi trufaşe ca să-şi demonstreze că poate, că poate ceva, că poate să-şi acopere astfel prefăcătoria vicleană a violenţei sulimeniste a deosebirii între delicatesurile lăcomiei falnice, prin închipuirea de sine şi părerea de sine şi voia de sine şi pofta de sine ajutată de proptele şi unelţicile împreună cu care iată poate să aibă mari puteri de om, puterile omului necredincios şi rău şi foarte prefăcut, arătând exact ca beţivii şi violatorii şi curvarii de prin filme... cu care se uneşte pe la mijloc pe la trei palme... ca să poată să şi le arate la gLume, la popuklaţie, pe străzi, prin vrisurile sale spurcate...

...uitând că trebuia să caute dreapta nemulţumire şi curăţenia în iubire, deci trebuia să-şi facă ordine şi curăţenie în iubirea lui primită de sus în dar ca să nu cumva să iubească deşertăciunile şi răutăţile semeţiei pentru slava deşartă şi vremelnică a oamenilor prefăcuţi ce se distrează pururea de răul altuia cu toţii împreună aşa ca dintr-o gLumă a gLumei, ce înghite mereu un fel de chiţibuş din superstiţ care dat sufletului spre credulitate iată că te ajută să poţi toate fără să mai suferi niciodată nimic rău, că cică ai devenit şi tu infinitul ispiscusitul care orice ar face e protejatul lui nenea şi nu păţeşte nimic, nu păcătuieşte... că cică răspunde el, nenia pentru el şi el rămâne curat... şi nu trebuie să mai facă nimic altceva decât să se bucure şi să se distreze cu obrăznicie de toţi şi să pună la cale dezastrul şi disptrugerea lor... şi la o adică chiar şi a lui... că cică de la o vreme nu mai contează păcatel şi căile decât scopul suprem: răzbunarea totală pe alţii şi învinovăţirea aproapelui definitivă, pentru greşelile proprii, ca un fel de panaceu universal, infinitul saprofitul.

Adică aplică formula: nu contează că cică jian boxează... jian ăla care ia fără nici o jenă ceea ce nu i se cuvine şi nu îi este îngăduit... adică e vorba de infinitul saprofitul care s-a auto-înscăunt ca rege în haină sfântă deşi el este unelţica satanei dar nu poate să recunoască fiindcă arde.