Metania
De-aș putea să
-mi plec gândirea
Puțin mai jos de orice gând
Mi s-ar întoarce-n trup iubirea
Și mintea-n inimă plângând
De-aș putea să-mi plec privirea
Puțin mai jos de-orice lumină
Mi-ar străluci în ochi Lumina
Și-aș fi fără păcat și vină
De-aș putea să-mi plec vorbirea
Puțin mai jos de-orice cuvânt
Mi-ar izvorî din piept Tăcerea
Ce-ar face pace pe pământ
De-aș putea să-mi plec poftirea
Mai jos de cele care pier
Preface-s-ar atunci căderea
În cel mai lin urcuș spre Cer
De-aș putea să-mi plec durerea
Puțin mai jos de-orice alin
Aș întâlni chiar Învierea
În miezul ultimului chin
De-aș putea să-mi plec grumazul
Puțin mai jos de orice jug
În nuntă s-ar schimba necazul
Și nunta-n feciorelnic Rug
O, de-aș putea să-mi plec genunchii
Puțin mai jos de drumul meu
Să-mi plec și duhul și rărunchii
Puțin mai jos mai jos de “eu”
Metania începută-n suflet
Mi s-ar sfârși în Dumnezeu…
|