Se-aşterne noaptea peste 'ntreg pământul,
Sunt semne de furtuni prin munţi şi văi,
Pe uliţele triste numai vântul
şi Omul căutând pe fraţii Săi..

Sub Crucea grea ,El plânge şi suspină,
În urma Lui e Sângele văpăi,
Nimica suferinţa nu-i alină,
căci încă n-a aflat pe fraţii Săi..

Privirea Lui e numai dor şi jale..
Precum ,odată ,Iosif cel vândut,
El vrea să-mpartă fraţilor iertare
stergându-le tot răul ce-au făcut..

"-Veniţi-acum! Sunt vremile din urmă,
Vă pot fi, încă, Frate si Păstor,
Nu-mi mai lăsaţi al Meu Duh să se frângă
când ,mâine, vă voi fi Judecător!..