Slăbeşte, lasă, iartă
Părinte Preaiubit,
Păcatele prea multe ce înspre iad ne poartă!
Ascultă-ne strigarea de neam descumpănit
Şi pentru viaţa sfântă a celor ce-au jertfit,
Noi te rugăm, Părinte,
Slăbeşte, lasă, iartă...

Zac Sfinţii-n cărţi închise,
Adesea plâng icoane,
Bisericile Tale au porţile deschise,
Dar noi uităm prea iute de Cruce, de piroane,
Şi ne lărgim grânare când fraţi ne mor de foame...
Şi nebunii par toate
Soliile trimise...

Trăim cătuşa mâinii
În falsa libertate,
Nesăturaţi de aur precum de oase, câinii!
O, de-am schimba ce-i lacom cu dragostea de frate,
Pe sfinţii închisorii i-am înţelege, poate,
C-au împărţit frăţeşte
Fărâmitura pâinii...

Dreptatea nu-i dreptate
Iar casa nu e casă...
Sătui de nebunie, cei buni se trag deoparte,
Chemându-Te, din peşteri, să stai cu noi la masă:
Poporul Tău frumos în ţara Ta frumoasă,
Creştin lângă creştin
Şi frate lângă frate...

Slăbeşte, lasă, iartă,
Părinte Preaiubit!
Şi, până nu-i târziu, cu Dreapta Ta ne ceartă,
Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce-au pătimit,
Pe jertfa lor zideşte un neam neprihănit...
Noi Te rugăm, Părinte,
Slăbeşte, lasă, iartă!