[I.Calin]

E adevărat că preoții nu trebuie judecați de oameni, la fel ca și ceillați oameni, dar nici nu trebuie să rămână preoți atâta vreme cât se comportă ca "suboameni" și nu eu trebuie să-l judec, ci protopopul și mai ales, episcopul său.

În urmă cu ani, preotul meu din parohie mă sfătuia periodic cu multă înțelepciune și echilibru asupra căii ce ar trebui să o urmez în viață și ceea ce ar trebui să fac ca bun creștin. Și evident că, în acest scop, îmi furniza tot felul de experiențe de viață ale altora, bune sau rele, modele de urmat sau de evitat (preoți sau nu, dar niciodată nominal, e un lucru bun pe care l-am învățat de la dânsul, să nu dau niciodată nume când povestesc din experiențele altora, e o bună metodă de a evita bârfa și cleveteala).

Ei bine, și în discuțiile noastre, mi-a înfățișat adeseori modul în care și-a urmat el studiile de teologie (seminar și Institutul Teologic de la Sibiu), regulile, canoanele care trebuiau respectate de către studenții de la teologie. Nu o să intru în amănunte, probabil, că mulți dintre ortodocșii de pe acest forum, cunoașteți „milităria” creștină în care erau „înrolați” studenții de atunci și faptul că un bilet de voie prin oraș (în cazul în care era acordat) era o „mare victorie”, asta ca să nu mai vorbesc de alte „dezlegări” și „toleranța” excesivă față de canoanele Bisericii, de care au parte astăzi seminariștii și studenții din toate instituțiile de învățământ de pe toate coclaurile. Nu este de mirare, deci, că sunt hirotoniți preoți oameni fără chemare, oameni pătrunși mai mult de „duhul gLumii”, vorba lui vsovi decât de duhul credinței (nu neapărat din vina mai marilor ierarhi).

Și astfel de manifestări (ca violența în familie, beția, crimele din accidente de mașină, cunosc și eu cazuri care au darul de a sminti, să mă ierte Dumnezeu), din punctul meu de vedere, ar trebui să ducă fără prea multe discuții la caterisire. Nu mă amestec în discuții de genul că „harul ți-l ia sau nu ți-l ia cineva și că preotul odată hirotonit este pe viață sau nu”.
Dar ca ierarh, episcop, al Bisericii Ortodoxe nu-i mai acorzi dreptul de a sluji ca preot în cadrul parohiilor din eparhie. (NU există nici o scuză, de pildă, pentru un accident de mașină cu victime în care preotul cu o doză mare de alcoolemie a fost implicat cu sau fără voia lui.)
N-ai decât să devii cântăreț, n-ai decât să-ți cauți altceva în cadrul Bisericii dacă chiar dorești să rămâi în sânul ei și să faci penitență pentru greșeli, dar tu ca om (preot) trebuie să admiți tu însuți că, odată ce te-ai manifestat altfel decât un bun creștin, nu mai ai ce căuta la altar, adică nu-l mai spurca și nu mai sminti creștinii din jurul tău.

Nu sunt de acord că și preotul este un om ca ceilalți. NU!!!, preotul este preot și misiunea lui (nu meseria) nu trebuie să dea prilej de sminteală și de îndepărtare a creștinilor din biserică. Și mă refer aici la păcatele mari care pot fi evitate.

Probabil că unii vă veți gândi că m-am erijat eu în mare judecător. Eu cred că acestea sunt fapte de bun simț creștin și caterisirea în cazuri grave (am exemplificat mai sus) este imperios necesară. Argumente de genul „este și popa om” și „fă ce zice popa, nu ce face popa” nu fac decât să submineze Biserica Ortodoxă și credibilitatea ei.


P.S. Nu preoteasa este de vină că preotul nu e capabil să-și gestioneze problemele familiale și să nu le transforme în probleme familiare, adică cunoscute și obișnuite pentru ceilalți. Singurul responsabil este preotul fiindcă el trebuie să fie conștient și responsabil în momentul hirotonirii de misiunea sa în biserică și în lume.