[iustin10]

În prealabil postat de alyna26

buna ziua,
referitor la indiferenta lui Dumnezeu si la fatpul ca permite raul in scop pedagogic ca un bisturiu in mana unui chirurg pentru a ne indrepta. de acord cu aceasta afirmatie atunci cand gresim, dar cum ramane atunci cu ceea ce chiar in acest articol se spune legat de indiferenta? cum ramane cu omul bun care are parte de saracie si de amar, pe cand cel rau se bucura si are toate cele trebuincioase?

Pana aici totul e clar exprimat in Biblie.Dumnezeu permite suferinta personala ,in scopul indreptarii sau incercarii noastre,un bun exemplu fiind Iov.De asemenea ,precum se vede in pilda saracului Lazar si a bogatului,exista acest paradox,ca cel bun va suferi pe pamant,pt ca e placut lui Dumnezeu ,si e incercat aici,si isi va lua rasplata in rai,iar la cel rau e invers,se bucura pe pamant,pentru ca viclenia pe pamant aduce bogatie si staisfactii,dar va suferi in viata vesnica,pentru ca va vedea ca nu a folosit cum se cuvine viata care i-a dat-o Dzeu

unde este pedagogia aici si indreptarea prin suferinta? ce a gresit cel bun ca doar este bun si de ce cel rau care ar trebui pedepsit si indreptat, are parte de bucurii si de toate cele bune? unde este dreptatea aici?

Asa ca intrebarile de mai departe nu isi au rostul,ca sunt exact cazul care in prima fraza il accepti.Cel mult doar sa primesti mai multe pasaje care sa dovedeasca ca suferinta are rol de tamaduire.Dar asta e f f clar subliniat in Biblie.Si sa nu mai vezi caracterul de nedreptate,incercand sa vezi mai mult binele care il vor primi cei care sufera,si mai putin greutatile la care sunt supusi pe pamant.Caci bolile vin peste toti,necazurile vin peste toti,dar doar pt cei care ii iubeste Dzeu au rol de indreptare

si de ce un copil este bolnav cand el abia s-a nascut, ce se indreapta la el?

Aici nu se poate stabili o legatura directa cu pacatul cuiva.Cert e ca pt parinti e o mare suferinta.Sunt acele suferinte,fara o cauza evidenta,din care unii ies blestemand pe Dzeu iar altii ies intariti,avand incredere in intelepciunea lui Dzeu,si incredere in mila Sa.

sau de ce un om care nu are cine stie ce merite sufletesti se naste frumos si este iubit si acceptat de societate, iar altul care desi ar avea merite sufletesti este izolat de societate pentru ca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca urat si neplacut vederii? unde este echilibrul aici si dreptatea?

Frumusetea si acceptare societatii sunt totusi o suferinta mai mica,nu sunt comparabile cu boala.Si se poate compensa prin frumusete interioara,care in cele din urma va fi descoperita de cineva,si daca nu,chiar de Dzeu insusi.