[bob2909]

Pamantul blestemat in faptele lui Adam este trupul lui Adam, necontenit blestemat prin faptele lui, adica prin patimile mintii lipita de pamant, la nerodirea virtutilor, care sunt fapte ale lui Dumnezeu. Din trupul sau se hraneste omul cu durere si cu intristare multa, bucurandu-se doar de putina dulceata ce i-o da el. Din trup ii rasar omului, pe deasupra placerii stricacioase, grijile si gandurile, ca niste spini, si marile ispite si primejdii, ca niste maracini. Iar acestea il impung din toate partile prin ratiune, prin pofta si prin manie, (iutime), incat de-abia poate sa-si ingrijeasca si sa-si manance, adica sa-si intretina sanatatea si bunastarea trupului, ca pe o iarba ce se vestejeste. Dar si aceasta printr-o lunga repetare de dureri, ''in sudoarea fetei'', adica intru osteneala si robotirea simturilor, care se silesc sa exploreze pline de curiozitate lucrurile sensibile. Iar stradania de a-si sustine viata , fie prin vreun mestesug, fie prin alta metoda iscusita, ii este omului ca o paine.