Prea multa vorbarie si nu mi-ai spus de ce e gresit rationamentul meu.
Da, ce a facut Pascal acolo nu poate fi luat in serios, in motivele mentionate anterior. Nu e vorba de demonstratie in sine, ci de premize.
- 3 dintre ele sunt false.
- "oricat de mica e probabilitatea ca un dumnezeu sa existe, e bine sa crezi in el, pentru ca oricum castigul e infinit"; dar poti face asta cu orice zeu care-ti spune sa faci ceva; si multi dintre zeii astia sunt inconsistenti intre ei, unul poate sa-ti spuna sa nu te rogi la altul si celalalt sa-ti spuna sa te rogi la el. Pascal a jucat jocul doar pentru un dumnezeu catolic, izolat si independent de restul posibili dumnezei. Care dumnezeu te intreb? In ce religie/sistem de referinta?
Si o repet a suta mia oara: Asta nu e rationament de om crestin. Tradus, suna asa: "ba, eu nu cred ca exista.. dar poate exista! Pai hai sa cred, ca daca cumva am noroc, ajung in rai" <- ei nu mai zi? Pacalim divinitatea? Ne pacalim pe noi insine? Credem din interes? Credem pentru orice eventualitate?
|