Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Eu cred că împăratul Constantin s-a unit cu Roma de bună credință și nu în speranța unor ajutoare în bani sau efective militare.
Ca dovadă că așa stau lucrurile, să observăm că, la data la care împărtatul a murit după un lung asediu, era clar că nu mai poate fi ajutat, fiind împresurat din toate părțile. Dar asta nu l-a făcut nici pe el, nici pe patriarh să se dezică de unire. Abia după căderea Constantinopolelui și intrarea patriarhului în orbita turcilor a intervenit denunțarea actului de unire.
|
Din fericire avem date concrete si stim ca acceptarea unirii cu catolicii s-a facut exclusiv datorita situatiei politice. Pe forumul catolic am discutat mult timp despre Filioque si sinodul Ferrara cu parintele de acolo, dupa plecarea dvs. Am cazut de acord ca si din partea catolica acea carte a lui Ostrumov este obiectiva. De fapt inglobeaza in ea doua scrieri ale unor participanti la sinod, ambii semnatari. Unul a devenit apoi adversar al unirii, Siropulos, iar altul era un partizan, un mitropolit ortodox. Cartea poate fi gasita aici:
http://cartidownload.ro/Religie/70/O...rrara_Florenta
Am scris aici si cum a fost la Sinodul Lyon
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=167
Dupa recucerirea imperiului bizantin din mainile cruciatilor, occidentalii pregatesc o alianta pentru atacarea Constantinopolului. In aceste conditii imparatul Mihail Paleologu incearca o apropiere a celor doua biserici (impropriu spus, doua BO este biserica). Acel papa moare, iar urmatorul, Papa Clemet IV, trimite un
trimite ultimatum îmăratului, în care propunea ori o supunere oarbă, fie exterminarea imperiului prin luptă.
Deci fara vreo discutie de unire, direct supunere. Dupa moartea acelui Papa Clement de Anjou pregateste o expeditie contra Bizanțului.În această situație Mihail Paleologul se adresează conducătorului creștinătății occidentale de atunci,Ludovic cel Sfânt,propunându-i unirea celor două Biserici.
La Lyon au participat din partea ortodoxa un fost patriarh si un mitropolit, precum si un ministru. Citez: "Ceea ce este demn de reținut e faptul că delegația bizantină nu a participat la nici o discuție a sinodului și nici nu a semnat nici un act. Chiar doctrina despre „Filioque” era aprobată înainte de venirea grecilor." Contributia ortodoxa a fost doar juramantul depus de ministru in numele imparatului, deci o unire politica.
Cam aceeasi situatie a fost si in cazul unirii de la Florenta, pericolul fiind acum turcii, cu care bizantinii mai semnau cate un scurt armistitiu pentru a nu fi atacati.
Citez din articolul despre imparatul Constantin XI: "Papalitatea socotise întotdeauna că creștinii din Occident nu puteau merge să salveze Bizanțul de turci până când Biserica bizantină nu-și recunoștea greșelile și nu accepta supunerea față de Roma. De abia dupa aceea putea fi propovăduită și organizată o cruciadă pentru ajutorarea Constantinopolului și contracararea planurilor turcești."
Asadar singura salvare pentru imperiu era o unire cu BC.
In cartea lui Ostrumov vedem si cateva presiuni pe care le-a facut imparatul ierarhilor ortodocsi.