[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Asadar singura salvare pentru imperiu era o unire cu BC.

Chestiunile de credinţă (pentru cei credincioşi) au precedenţă faţă de chestiunile politice, chiar şi faţă de cele de stat. Imperiile se nasc şi mor, ca şi oamenii. Doar sufletul este nemuritor, iar valoarea sufletului nostru e mai mare decât valoarea imperiului pe care s-ar întâmpla să-l conducem.

În 1948 a început persecuţia împotriva Bisericii Greco-Catolice. Episcopii de atunci ar fi putut foarte uşor să se salveze pe ei personal şi să asigure o funcţionare formală a Bisericii pe care o conduceau dacă ar fi semnat unificarea cu Biserica Ortodoxă. Dar, toţi ca unul, au preferat închisorile şi moartea decât moartea sufletului prin intrarea în schismă. Ca ei făcuse şi mitropolitul Isidor al Kiewului: a preferat să-şi piardă scaunul şi să-şi expună viaţa decât să denunţe Conciliul, scuipând acolo unde semnase în mod liber. Tot ca ei a fost, din câte ştim, şi Împăratul Constantin. A vrut să moară împăcat cu Dumnezeu şi cu papa, ca şi marele său predecesor, celălalt Constantin, întemeietorul. Iată, deci, cum chestiunile de credinţă au precedenţă faţă de orice altceva.