[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Chestiunile de credinţă (pentru cei credincioşi) au precedenţă faţă de chestiunile politice, chiar şi faţă de cele de stat. Imperiile se nasc şi mor, ca şi oamenii. Doar sufletul este nemuritor, iar valoarea sufletului nostru e mai mare decât valoarea imperiului pe care s-ar întâmpla să-l conducem.

Desigur, asa ar fi ideal. Dar stim ca nu doar in cazul acesta ci si in alte cazuri nu a fost asa. A fost valabil pentru Sfantul Marcu si alti ierarhi care au fugit de la sinod pentru a nu semna. Nu si pentru Visarion si Isidor, care au si primit apoi functii la catolici, dupa ce au fost alungati de ortodocsi.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ca ei făcuse şi mitropolitul Isidor al Kiewului: a preferat să-şi piardă scaunul şi să-şi expună viaţa decât să denunţe Conciliul, scuipând acolo unde semnase în mod liber.Tot ca ei a fost, din câte ştim, şi Împăratul Constantin. A vrut să moară împăcat cu Dumnezeu şi cu papa, ca şi marele său predecesor, celălalt Constantin, întemeietorul.

In carte sunt redate si evenimentele care au urmat sinodului. Isidor, unul din partizanii unirii, alaturi de Visarion (si alti doi ierarhi mai putin cunoscuti), s-a dus in Rusia pentru a spune isprava de la sinod. A fost inchis si apoi nevoit sa se refugieze in apus, devenind catolic.
Bineintele ca e apostat pentru ortodocsi, daca din incapatanare sau intunecare a mintii a ales sa ramana in ratacire nu inseamna ca e un martir doar pentru ca nu a s-a dezis de greseala ce o facuse si a ramas consecvent. Credinta e o problema de alegere, nu de consecventa. Daca cineva se naste hindus e de admirat ca nu s-a dezis de credinta s-a stramoseasca si a ramas ferm?

Despre Imparatul Ioan care a participat la sinod Siropulos spune ca acesta s-a dezis inainte de moarte de unire. Dupa un an jumatate de la moartea sa s-a tinut la Constantinopol un sinod la care au participat cei trei patriarhi ortodocsi. Sinodul a hotarat condamnarea unirii si l-a scos din scaunul patrairhal al Constantinopolului pe Grigrie Mamas, un partizan al unirii. Acesta s-a refugiat in vest.
Dar imparatul Constantin, auzind de planurile noului sultan de a ataca Constantinopolul, a cerut sprijin papei, fagaduind sa indeplineasca cerintele unirii si chiar sa-l reprimeasca pe Grigorie.
Imparatul a trimis doar pe Isidor, devenit acum cardinal, fara vreun ajutor militar. In urma discutiilor doar trei episcopi si cativa clerici au acceptat unirea. Pentru prima data a fost citit actul de unire la Constantinopol, de catre apostatul Isidor.
In carte scrie ca din cauza disputelor ce au urmat intre partizanii ortodocsi si cei latini turcii au putut cuceri mai usor cetatea.